cu Blondi Wolf la zum-baaaaa

ce am omis să vă spun, este că am dus-o pe Blondi Wolf, să nu se plictisească drăguța, la zumba. daaa, de o săptămînă. cum este? extraordinar. de ce? să vă explic: ea e o dansatoare foarte bună. doar că, dacă dansează în pereche, are o tendință total nesuferită de a-și conduce partenerul, iar dacă dansează în grup, ei, bine, nu dansează în grup. unde să se vadă unicitatea singularității ei, dacă dansează în grup? așa că este extraordinar pentru că, e clar că sînt multe gagici și un instructor. foarte de treabă. și Blondi e de treabă, pentru că studiază cu atenție doi pași, se privește în oglindă încă doi și apoi, cînd e convinsă că ritmul ei unic, nu are cum s-o trădeze, se năpustește furibund în doamnele de la stînga ei, care tocmai ce veneau către ea. își cere scuze cu grație și mai privește o tură încă niște pași. cînd e sigură că măcar pe ăștia i-a prins, evident că s-a terminat melodia și încep alții. transpiră regulamentar (zumba pare să semene din acest punct de vedere perfect cu bikeritul pe caniculă), zîmbește de mișcările semi-caraghioase pe care le face, trage cu ochiul la tipele care știu la perfecție coregrafia și care strigă satisfăcute: zum-baaaa, bea lichide multe (lichide constînd strict în două molecule de hidrogen cu o moleculă de oxigen, cu unghi de 105 grade între ele) să combată deshidratarea care o cuprinde și, în general, se simte ca un elefant grațios într-un magazin de porțelanuri. ăsta e un citat, dar nu știu din cine. îi place la zumba, mai ales că are un ten destul de creol și poate părea – de la distanță sau, probabil de pe motor, cu tot cu cagulă și cască – o fostă glorie braziliană, mai ales cînd mai sînt ceva melodii cu ritm de salsita, mi amor și își aduce aminte de orele de salsa pe care nu le-a luat niciodată.

zum-baaaaaa, Blondi Wolf, zum-baaaa. 🙂 știm că poți. tu poți orice.