august 2012 – prima dată la barock

totul a început într-o zi de luni (6 august 2012), în vamă, atunci cînd Blondi Wolf a văzut delfinii, cînd i-a cunoscut pe giani (cel care s-a dovedit că știe de-adevăratelea să mute o motocicletă, nu ca alți băieți posibil scooteriști, pretinși mari bikeri), pe nic, măiță, pac pac, pișcotonie (cîteodată și cu sfîntul în față, adică sfîntul pișcotonie), gică, mari și ana. i-a auzit strigînd veseli: vom avea un nepoțel, poftind-o în sufrageria de pe plajă, dar să se desculțe neapărat înainte. scuzîndu-se că nu merg la nudism, pentru că nu au cum să apară cu dinaintea goală. l-a auzit pe măiță strigînd să se iasă imediat din apă, mai ales pac pac, dar și camelia potec și toți ceilalți. Blondi a aflat cu această ocazie perfectul simplu al verbului a coase. știți care este? pun pariu că nu. sfîntu pișcotonie a lămurit problema: perfectul simplu de la a coase este cusui. și nu cosii, care este de la a cosi, adică a da cu coasa.

gașca cea veselă, care începuse veselia în urmă cu vreo 3 zile la camera 205 (haideți la mine, că sînt singur acasă și stau la camera 205 – un fel de home alone, de sezon estival, nu de crăciun), a plecat cuminte acasă, adică la pitești. Blondi i-a reîntîlnit pe terenul lor, la barock, un bar rock simpatic foc, situat pe sfînta vineri, la mai puțin de 20 de metri de biserica cea care dă și numărul străzii.

acolo i-a întîlnit și pe tăunu, cioară, john – șeful orașului, cătălin, zînu zînelor, ciuvica, miki, oly… și tot acolo s-a lăsat cu alcool, cu tutun, cu hamsii cu mujdei (îți place peștele? dacă nu e periculos… hamsia de la barock nu e periculoasă, tocmai pentru că e mică și bine prăjită, nu ca șprotul din vamă), cu descoperiri de nativitate și ascendenți.

e clar că se poate scoate o masă din bar în plină stradă, ca să aibă fetele cu promoția la țigări ce admira, se poate lăsa cu chef instant, ca la mare, la camera 205. de nu se mai știe, or fi la vamă, la sfînta vineri sau la olănești? nu, se pare că sînt undeva la erculane. da, chiar așa. e o aroganță să fie la erculane și nu la herculane ca toată lumea, dar ei nu au petrenții, da?

și chiar dacă unii mai pot pleca din bar împinși de la spate și ajutați verbal de îndemnul hai hai hai hai (imaginați-vă un scandalagiu notoriu, masiv, împins în ușoară alergare de către un tip mult mai scund decît el, care comandă însă intransigent: hai hai hai hai hai și afarăăăăăă…) mda, bine că nu s-a lăsat cu bipeda.

oare ce ar face cu toții dacă ar dispărea alcoolul? nu de alta, dar Blondi privește soțiile/ iubitele/ prietenele venite stoice să îi recupereze și să îi ducă acasă, în timp ce ei se roagă din tot sufletul lor: mămică, numa berea asta și shotul de jaeger și zău că viu.

“fusei la apogeu și mă stinsei.”

pînă data viitoare, nu ezitați să prextați o vizită la barock.

va urma. 🙂

8 thoughts on “Blondi Wolf în vara aroganțelor 5 (sau “fusei la apogeu și mă stinsei.”)”

    1. mentiune: lucrurile mai sus descrise sint conforme anului 2012. dar barockul de pe sfinta vineri exista si in zilele noastre. 🙂

Leave a Reply to cristina Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *