de ce pe motor?

de multe ori vorbim din imaginație. sau din prefabricate. sau din ce am citit în cărți/ ziare/ reviste sau am văzut la televizor sau ne-a spus nouă cineva. un fel de: știu foarte bine, din auzite.

de ce pe motor. din momentele de pe motor. anul acesta subsemnata intrînd în al nouălea an de bikerit.

clar că e altfel, e periculos, e plin de culoare, e extravagant, e – într-o anumită măsură – exclusivist. nu că ar fi așa de greu să îți iei permisul, o motocicletă, un echipament (neapărat asortat și sexi pentru tipe :P) și să pleci la drum. nu. asta e ușor. mai greu e să te ții. și în șa și de această pasiune.  pentru că e greu. va fi foarte cald, în timp ce tu stai în harnașamente de piele, transpirînd din abundență. va ploua și tu te vei zgribuli, reducînd viteza. te vor durea degete, mîini, spate. vei avea de cele mai multe ori senzația ca, la capăt de drumuri lungi, să te prăbușești literalmente lîngă motor, epuizat. vei avea tentația de a renunța și de a-ți jura seara că dimineața vinzi motorul. și apoi va veni dimineața și te vei duce să vezi dacă e în regulă și dacă e pregătit și motorul de un nou drum, pentru că tu ești.

e clar că nu vei fi niciodată sută la sută imun la privirile pline de admirație ale celor din trafic. cu timpul, te obișnuiești, dar tot ești conștient de curiozitatea pe care o iscă apariția ta. și îți și place. imposibil să nu îți placă. măcar puțin.

ce e altfel. drumul. senzația că ești și pe drum și undeva deasupra. aerul. care te învăluie sub formă de curenți. mirosurile. de iarbă, de pădure, de asfalt încins, de combustibil, de șa fierbinte. mobilul. nu e. (poate fi pus în cască, dar în general nu e.) nu te sună nimeni. vorbele oricum sînt de prisos.

ce ai. adrenalină, spațiu, libertate, un zîmbet care nu încape sub cască.

ce mai ai. pericol. mult.

ce poți cîștiga: maturitate, responsabilitate, aprecierea vieții, totul întîmplîndu-se mai repede, mai direct, mai neprotejat…

am fost întrebată dacă nu mi-e frică atunci cînd sînt pe motor. ba da. de fiecare dată. ceea ce mă ține cu picioarele pe pămînt, în timp ce motorul se așterne cuminte la drum, iar sufletul meu exultă.

motociclismului, asemenea tarotului și/ sau astrologiei (comparație care mi-a atras critici, dar pe care o mențin) reprezintă o opțiune, nu o necesitate. dar ce opțiune. 😉

asfalt uscat!

honda_hornet

2 thoughts on “de ce pe motor?”

  1. Absolut superb..;) si eu sunt proaspat motociclist..in primul sezon de bikereala…si da…parca in fiecare zi mi-e mai sete sa ma sui pe motor..din pacate nu am ajuns sa parcurg drumuri foarte lungi..si nu de frica…ci doar pentru ca nu am avut ocazia…iar daca de aici se deduce ca nu mi-e frica pe motor…atunci tin sa mentionez ca imi e frica…mai ales cand soferii de la noi nu sunt educati sa se uite in oglinzi dupa motociclisti, nu au inteles inca ca un motociclist poate ocupa si el o banda intreaga la fel ca si un TIR..dar asta e alta discutie..Oricum mi-a placut enorm ce am citit..ce sa zic..asfalt uscat sa ai…cat mai multe impresii de prin locurile si drumurile batute!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *