că viața merge înainte? merge, bumbule, cum să nu meargă…

să vezi și cum merge: mă trezesc ieri, 13 mai (eu nu le am pe-ăstea cu 13, tu le aveai), cu un început de depresie și de de ce-uri, dar decid eroic să mă dau jos din pat și să fac ceva cu viața mea. și cum progresele mari se realizează cu pași mărunți, am zis că cel mai bine încep cu un duș. zis și făcut.

dat drumul la apă. nici vorbă să se încălzească. așteptat cu răbdare. (am foarte multă răbdare în ultimul timp). nimic. deplasat în bucătărie la centrală. buton roșu aprins. hmmm. un buton roșu nu prea are cum să fie de bine. vreo avarie, ceva. închid și repornesc centrala. dau drumul la apă. nu se încălzește nici acum și se reaprinde butonul roșu.

iupiiii, nu pot nici măcar să fac duș.

apucă-te de dat telefoane. îmi aduc aminte cum centrala s-a oprit acum vreo cîteva luni în miezul nopții și am dormit îmbrăcată, în sacul de dormit și cu plapuma deasupra. sun. explic problema. mi se spune că e o avarie. sînt întrebată dacă e gaz. îmi aduc aminte instant de afișul citit de mine, cum că se ia gazul. răspund nonșalant că nu, nu e gaz. și întreb: dar ce legătură are gazul cu apa mea caldă?

rîzi, bumbu, nu? rîzi. știu.

concluzia: n-am mai făcut duș și, de vreme ce nu era apă caldă, am plecat și de-acasă. păi nu?

azi iară merge viața înainte. de fapt, în fiecare zi se pare că asta face. știi cum a mers azi înainte? cu rejanse. daaa, dau perdelele de la birou jos, să le spăl. nu le-am dat niciodată de cînd le-am pus acolo. motivul: sînt incredibil de greu de dat jos. sistemul de prindere fiind unul de chinez mic și maniac: niște cîrligele minuscule, care trebuie sa se prindă de rejansa perdelei/ draperiei, lucru care nu se poate face decît la nivelul galeriei, pentru că acele cîrlige nu se pot jos.

a fost admirabil cum a mers viața înainte azi. a mers de mi s-au lungit mîinile, de mi s-au făcut de 10 coți. dacă a meritat? cum să nu. miroase a liliac acum (bine, asta cred că e chiar de la liliacul din vază, nu de la perdelele cele spălate), iar ele – perdeaua plus draperiile – sînt semeț șifonate. și semeț cu burtă, din loc în loc.

de fapt, viața a mers și acum vreo cîteva zile înainte (nu știu cîte, timpul a devenit așa o noțiune relativă), atunci cînd ștergătorul cel mic, culisînd nonșalant, a agățat ștergătorul cel mare, a cărui lamelă a protestat, rupîndu-se din elementul de prindere și sărind agilă pe șosea.

ce zici? îți mai place de mine? știu că da.

mai ales că mi-am luat un bidon de ulei semisintetic și un filtru. și le-am așezat frumos lîngă motor.

știu că nu mai vii să le schimbi…

oare noua ta viață cum merge înainte? 🙂

de aici, aceeași dragoste dintotdeauna, doar că mai multă decît ieri și mai puțină decît mîine.

1

 

2 thoughts on “viața merge înainte”

  1. ITI MULTUMESC PENTRU CA AI FACUT SA CINTE CURCUBEUL IN SUFLETUL MEU,ITI MULTUMES PENTRU IUBIREA CE-AM INCHEGAT-O PE-O FLOARE DE MAR,ITI MULTUMESC PENTRU ZIMBETUL TAU CARE MI-A LUMINAT LUMEA ATITIA ANI,ITI MULTUMESC PENTRU LACRIMILE TALE CARE M-AU AJUTAT SA TIN DRUMUL DREPT…ITI MULTUMESC PENTRU CA MI-AI AMINTIT CA SUNT,DESI TIRZIU…ITI MULTUMESC PENTRU FIECARE FIOR,PENTRU DOR,ITI MULTUMESC PENTRU STEAUA SUB CARE NE IUBEAM SI SUB CARE TE MAI ASTEPT…FIECARE RAZA DE LUNA MA DUCE LA TINE,ESTI IN FRAMINTAREA FIECARUI VAL,IN FIECARE ZIMBET SI-N FIECE LACRIMA,IN ROUA ,SI-N FIECARE STROP DE PLOAIE,ITI MULTMESC ,SUFLET DRAG..SI,NU PLINGE,DE FAPT…NU NE VOM DESPARTI NICIODATA,PENTRU CA ,DEJA,FACI PARTE DIN MINE TE VOI TRAI EU PENTRU CA ALTFEL N-AS MAI PUTEA TRAI! e pentru cineva drag care mi-a murit acum o luna.te iubesc,te inteleg si sint alaturi de tine.eva

Leave a Reply to Eva Dascalescu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *