sînt din nou femeia ideală.

pe lîngă faptul că nu fumez, nu (mai) beau și, în ultimul timp, nici nu mai prea mănînc (decît de voie, de nevoie, dar mai mult de nevoie), mai și tac. da. tac de-a binelea. azi s-a consemnat în fișa de stare … dentară a subsemnatei o extracție de molar de minte. pe care am suportat-o cu anestezie și stoicism. și apoi a urmat tăcerea.

între timp am călcat haine.

și acum am venit cuminte acasă.

nu degeaba mă iubești tu, bumbu mic. știi tu ce știi.

eu nu prea știu…

mă mulțumesc să asist la cele două tabere care mă urmăresc: tabăra care speră să-mi bag mințile-n cap și să-mi văd de viața mea (ca și cum ar exista un buton magic pe care apeși și poc, amnezie totală și zîmbete fără număr) și tabăra care participă (chiar dacă de pe margine) la tot ce presupune asumarea stărilor (mai ales) de nestare din ultimele două luni.

ce nu poate mintea noastră percepe este dispariția. azi ești plin de viață și mîine nu mai ești aici. și nu vei mai fi. nici mîine, nici poimîine, niciodată…

au trecut două luni și e la fel de imposibil de înțeles.

facebook_1049466508

ps. femeia ideală te iubește…

pps. la radio tocmai ce cîntă compact: după ani și ani mă voi întoarce, după ani și ani sigur voi veni…

ppps. ceilalți lupi m-ar sfîșia dacă ar ști că urletul meu e, în realitate, un plîns. (o. paler)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *