am pus perdele. cu floricele mici și galbene de floarea soarelui.

cînd mă uitam din parcare spre geamul meu de la sufragerie, lipsa perdelelor mă făcea să am senzația că acolo nu locuiește nimeni. iar eu locuiesc acasă la mine…

așa că am pus perdele. m-am cocoțat pe fotoliu, pervaz și calorifer, am stat într-un echilibru precar de mică balerină. am renunțat la inelele de pe galerie, pentru că am băgat perdelele pe tija cea neagră vintage. arată frumos. am pus perdelele cele sobre, cu auriu și argintiu în birou. unde am completat și cu draperiile cele gri cu romburi … ondulate.

sînt un om harnic. dau pereții de la etajul 5 al spitalului de copii cu lavabil. spăl așternuturi la mine acasă. montez perdele.

sînt un om mobil. plimb vesta cu blondi wolf prin trolee.

sînt un om liber. nu trebuie să supraveghez cîini care scapă din lesă și se năpustesc disperați pe trecerea de pietoni. și nici copii care duc cîini la plimbare. am o viață simplă…

sînt un om cu simțul umorului. chiar dacă îl dezvolt din plin pe cel negru. kusturica e la pitici deja 🙂 (de exemplu: oamenii care s-au căsătorit de curînd, arată poze de la nuntă, cei care au bebluși, arată poze cu bebelușii. eu arăt poze cu tine, bumbu…)

cineva m-a întrebat dacă mi-am desenat tatuajul, că doar nu l-am făcut pe bune…

altcineva a întrebat, citind pe sărite articolele mele, ce e cu darea asta în stambă apropo de tine, bumbu și de iubire și de zen… că parcă eram mai sobră. i s-a explicat că tu nu mai ești aici în formă fizică. n-a mai zis nimic.

adevărul e că viața e amuzantă. mai puțin atunci cînd depresia lovește ca …canicula…

urmăriți-mă sau nu. e clar că scriu în primul rînd pentru mine. și pentru tine, bumbu. deși tu ești … upgradat, așa că tot pentru mine scriu.

ps. deși pică extrem de bine cuvinte ale cititorilor, de genul: asfalt uscat, om bun, oriunde viața te va purta.

pps. concluzie sub formă de khhayam:

mă dojeniți că veșnic sînt beat. ei, bine, sînt.

necredincios mă faceți. și ce dacă-i așa?

puteți orice să spuneți pe socoteala mea.

îmi aparțin. pricepeți? și sînt ceea ce sînt.

ppps. am perdele 😉 nu vrei să vii să le vezi?

perdele

 

2 thoughts on “mai cu perdea”

  1. Scrie, Cristina, scrie! Nu trebuie sa te justifici nimanui. In plus scrii frumos, scrisul te ajuta, iti ramane un fel de jurnal si poate blogul tau mai si inspira.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *