vineri seara, după acțiunea albul murdărește dar curăță, primesc invitația de merge la întrunirea man de la sibiu. mai precis, rîului sadului. foarte tentantă invitația, dar cumva și inhibatoare. la întrunirea celor de la man de anul trecut am fost cu tine, dragă bumbu.

nu dau răspunsul oamenilor vineri seara, pun telefonul să sune sîmbătă la 10, cînd mă trezesc, mă bîlbîi lamentabil, îmi aduc aminte că se fac săpături pentru canalizare acolo pe unde urmează să cobor eu motorul, îmi caut scuze, cum că m-am înglodat pe acolo zilele trecute cu mașina (ceea ce e adevărat), darămite cu motorul, îmi imaginez ce tare aș fi alunecînd și căzînd și eu și el în noroi.

în final, interlocutorul îmi oferă cu generozitate încă vreo trei sferturi de oră, drept care țîșnesc din pat, arunc trei țoale în tankbag, mă urc în mașină și mă îndrept spre motor. pe drum, la radio național, te înduri de mine și de toată bezmeticeala mea totalmente haotică și îmi spui, în felul tău, că e cazul să las talentele și să mă urc pur și simplu pe motor. cum îmi spui? simplu. melodia pe care o ascult la maxim în mașină și care se difuzează exact în momentul x este, desigur, ochii tăi. nu mai am nimic de comentat.

ajung la locul faptei, mă echipez grosuț, chem vecinul să m-ajute să-mi țină poarta și apoi s-o închidă, mă urc pe motor și la drum, blondi wolf. e drept că noroiul nu e chiar uscat, de asfalt nici nu se pune problema vreo trei sute de metri, dar sîntem pe motor and nothing else matters. constat că mai știu să merg. mi-e la fel de greu să semnalizez în sensurile giratorii, în timp ce mă uit atentă să nu nimeresc vreo denivelare atunci cînd opresc, să nu cumva să pun piciorul în gol, însă mă descurc, bumbule. așa cum ți-am spus în ultimul nostru dialog din această viață: te descurci, iubita? știi că mă descurc întotdeauna. (bine, discuția se referea la cu totul altceva și eu îmi mascam dezamăgirea prin orgoliu, dar ăstea sînt acum detalii nesemnificative…).

oprire scurtă în oraș. apoi direcția sibiu. dansul celor două roți. nu te văd pe șosea, dar simt că ești undeva, poate chiar pe locul din spate pe hornet (unde ai și stat odată vreo 40 de km, dîndu-mi cea mai mare dovadă de încredere, pe vremea cînd mai aveam nevoie de dovezi). 🙂 oprire la făgăraș. echiparea pentru ploaia care va amenința tot drumul pînă la sibiu, dar se va mulțumi doar cu amenințarea pentru că nu va curge nicio picătură din cer, pauză la intrarea în sibiu, la intersecția cu drumul spre valea oltului. unde pun benzină (10 litri) și primesc o cafea de la benzinărie. din nou la drum. valea oltului, dreapta din drumul principal, sadu și apoi rîul sadului. peisaj absolut pitoresc, cu dealuri înalte de o parte și de alta.

ajungem la locul de întîlnire, mîncăm 2 mititei, mai cruduți ei. peisajul este remarcabil, însă ploaia care acum se cerne măruntă, motoarele multe din zonă, lipsa goldwingului, lipsa ta (chiar și cu două halbe, una într-o mînă și cealaltă în cealaltă mînă, să nu faci două drumuri), toate acestea îmi alcătuiesc un nod … marinăresc, plasat în gît. nu spun nimic, în timp ce dorul se prăvălește fără milă asupra mea.

organizatorul nostru de drum (avînd un impresionant cumul de funcții – trasarea sarcinilor, stabilirea drumului, trezorierul, reprezentantul pr etc etc) decide că motociclistului îi șade cel mai bine în șa, așa că se aprobă în unanimitate să ne întoarcem în brașov.

iupiiiii… norii se risipesc.

rîului_sadului

pe drumul de întoarcere, căutîndu-te din nou cu privirea, de data asta te găsesc. sub formă de curcubeu.

mulțumesc prietenilor tăi că mi-au dat ocazia să facem prima tură adevărată. am băut o bere pentru tine cu ei. și dup-aia un pic de vin. recunosc. 🙂

avem de mers, vara asta, bumbule. dar tu ești pregătit.

Blondi_Wolf_rîul_sadului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *