daca am fi fericiti cu ceea ce avem, cu viata noastra, cu banii nostri, cu familia noastra, cu iubirile noastre, nu ne-am mai uita in curtile vecine, suspinind amarnic in sinea noastra ca, evident, gaina vecinului este intotdeauna mai grasa, dar neadmitind acest lucru pe fata, ci spunind eventual chiar ca noua nici macar nu ne place ciorba de gaina…

iar cel mai abitir critica – nu cel lipsit de pata – ci, culmea, cel care sta intr-o casa de sticla. am mai spus-o: cel care e fara pata sa arunce primul piatra. 1. nu e nimeni fara pata. 2. daca ar exista cineva fara pata, acela nu ar arunca niciodata piatra.

nu ne deranjeaza niciodata ceva ce are legatura doar cu celalalt. ne deranjeaza la celalalt ceea ce are legatura cu noi. daca ii condamnam pe cei grasi, care infuleca, inseamna ca tare am infuleca si noi, doar ca nu facem asta, dar resentimente avem. sau ca ne vedem grasi.

daca ii condamnam pe cei care au calcat strimb, inseamna ca noi insine am facut-o sau tare am vrea sa o facem, dar, din inalte considerente morale nu o facem. insa linistiti nu sintem, de-ia ne sar in ochii cei care fac ceea ce pentru noi a constituit o dorinta (indeplinita sau nu) dar cu care nu ne-am simtit confortabil.

notiunile grele precum: prietenie, respect, onoare – nu sint ca sa ne ascundem dupa ele sau sa le folosim precum katana cu care despicam orice, dar pe la spate, pe intuneric. ele sint grele tocmai pentru ca nu sint din oficiu si nu sint intarite de vremurile limpezi. ci devin vizibile tocmai atunci cind e tulbure, intunecat. e ca la pozele care nu pot fi developate la lumina zilei. le trebuie un mediu special, intunecat, cu substante de contrast potrivite. doar trecind prin camera obscura o poza poate vedea apoi lumina zilei.

la fel si prietenia, respectul, onoarea – ele nu se coc la lumina zilei, cind e soarele de o sulita pe cer si ne zimbim unii altora. ele sint ca otelul, care se caleste in focul cel mai amarnic, nu in apa lesinata cu petale de trandafir…

asa ca, daca cineva are curaj, pretinde respect si onoare, aduce in joc notiuni grele de genul: prietenie, nu trebuie sa arunce cornete pe ulitele din sat.

daca e vorba de lupta, s-o purtam de-adevaretelea, fata in fata, ca samuraii. HAJIMEEE!

daca nu, sa ne vedem linistiti de apusurile si rasariturile proprii. ca toti le avem pe ale noastre.

PTR_7056

prietenilor mei. fosti, prezenti si viitori.

5 thoughts on “hajimeeee!”

  1. Foarte adevarat …, dar pentru a putea recunoaste ce ai scris tu, trebuie sa ne permitem, cu noi insine, o onestitate macar de 99% 😉 asa ca la o spovedanie, doar noi cu Cerul…

  2. In cateva cuvinte ai facut o disectie pe specimenul cunoscut si ca ” roman in America ” . Trist dar adevarat. Din pacate ne lovim la tot pasul aici sau acasa. Acasa insa, ai o gama mai larga in selectatea prietenilor, aici insa numarul este limitat. Si totusi nu ne pasa… continuam sa ne uitam la paiul din curtea vecinului si uitam cu desavarsire de barna din fata nasului.

Leave a Reply to cristina Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *