“Cînd mă analizez, mă detest. Cînd mă compar, mă ador.”

Am citit undeva chestia asta, dar nu mai știu unde și, cu atît mai puțin, cine a scris-o. În schimb este foarte adevărată. Îmi plac la nebunie discuțiile pe teme astrologice și nu numai, unde ne putem cufunda în zen, eter și filosofie, unde nu se încearcă doar înlăturarea pe moment a unor efecte, ci se sapă cu meticulozitate pentru a se descoperi vestigiile cauzelor care au condus la acele efecte.

Totuși sînt prinsă și în discuții mult mai …profane: aș dori să știu dacă va fi zăpadă suficientă peste două săptămîni, dacă voi ajunge la schi și dacă voi schia bine sau vor fi incidente... ?!? De ce nu ați vedea o prognoză meteo pentru asta?

Prima senzație este una de lezare: de ce m-aș coborî eu de pe piedestalul filosofiilor și al esențelor tari, care se țin în sticluțe mici pentru a merge pur și simplu pînă la … Obor? Cum spunea Eminescu: “de ce vrei să mă cobor de pe piedestal și să mă amestec cu mulțimea? Fii steaua cea din cer rece și luminoasă și ochii mei s-or uita etern la tine.” (Cezara)

Odată prima senzație depășită fiind (oricum, lezarea nu ajută la absolut nimic…), tind să dau bir cu fugiții. Asta e a doua senzație. Să ajung eventual eu de-a dreptul pe pîrtie… O depășesc cumva și pe a doua și trec la săpat. Ce legătură pot avea cu mine chestiunile prozaice? Păi au. Pentru că și eu, de pe soclul cunoașterii obținute prin experiențe una și una, mă trezesc dorindu-mi rezolvări clare/ concrete/ pragmatice. Care pot să nu fie posibile. Cel puțin, nu acum.

Așa că, vrem, nu vrem, ne convine, nu ne convine, sîntem conectați.

Pentru astăzi, la secțiunea Astro-Tarot-Lenormand: Păsările și Cheia. Adică orice tip de discuție poate avea un sens.

Lenormand_Gilded

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *