Întotdeauna mi-a plăcut ziua mea. La nebunie. De cînd eram mică și primeam frezii, ghiocei și cadouri sub formă de cărți (uneori aceeași carte în dublu sau chiar triplu exemplar – pentru că oferta era extrem de limitată). De cînd făcea mama sandwich-uri cu margarină, pateu, icre și tort. Și invitam colegii de clasă la mine acasă de ziua mea. De la 5 după masa pînă la 8 seara.
Și cînd am crescut om mare (cînd am crescut om mare?), a continuat să-mi placă la nebunie ziua mea.
E ca și cum ar veni Revelionul. 🙂
Peste mai puțin de o jumătate de oră, vine ziua mea. O aștept fără sandwich-uri cu margarină de data asta. Cu un pahar de Lambrusco (trăiască prietenii mei francezi din New York, știu ei de ce), cu o lumînare pe care tocmai am primit-o cadou și pe care am aprins-o, cu un zîmbet care ascunde o lacrimă și un dor. Dar și cu înțelepciunea greu cîștigată în anul ce a trecut și cu înțelegerea faptului că absența fizică (temporară sau definitivă) este un amănunt de care nu ar trebui să ne cramponăm. Oamenii pe care-i iubim și care ne iubesc, sînt întotdeauna în sufletul nostru. Nu doar de la 5 după masa pînă la 8 seara…
Doar o vorbă să-ți mai spun… De ce scrii cu î în loc de â?
Pentru ca limba română trebuie să meargă înainte, nu înapoi. 🙂
Nici eu nu sunt deacord cu niciun sau nicio,dar parcă un cuvânt arată și sună mai plin cu â…
LA MULTI ANI! MAREA MEA IUBIRE!!!
Multumesc, si mai marea mea iubire.
La muuulti si foarte fericiti ani, Cristina! Iar azi sa ai o zi minunata! Te pup!
Asa sa fie, draga Ralu.
Dar ce!?…vinul meu nu-i bun?
La multi ani fata mea!
Si…capul sus.
pa
Nici un vin de pe unde am umblat in lumea asta nu se compara cu vinul tau! 😉 pc
Dar cu maslinele mele cu martini :-*
La multi ani!!!! Si inchin un pahar de martini cu multe masline, ca asa ne place 🙂
Si una din realizari sa fie lansarea de carte, la noi In America 🙂
Asa sa fie, Lilisor. 🙂