Întotdeauna mi-a plăcut ziua mea. La nebunie. De cînd eram mică și primeam frezii, ghiocei și cadouri sub formă de cărți (uneori aceeași carte în dublu sau chiar triplu exemplar – pentru că oferta era extrem de limitată). De cînd făcea mama sandwich-uri cu margarină, pateu, icre și tort. Și invitam colegii de clasă la mine acasă de ziua mea. De la 5 după masa pînă la 8 seara.

Și cînd am crescut om mare (cînd am crescut om mare?), a continuat să-mi placă la nebunie ziua mea.

E ca și cum ar veni Revelionul. 🙂

Peste mai puțin de o jumătate de oră, vine ziua mea. O aștept fără sandwich-uri cu margarină de data asta. Cu un pahar de Lambrusco (trăiască prietenii mei francezi din New York, știu ei de ce), cu o lumînare pe care tocmai am primit-o cadou și pe care am aprins-o, cu un zîmbet care ascunde o lacrimă și un dor. Dar și cu înțelepciunea greu cîștigată în anul ce a trecut și cu înțelegerea faptului că absența fizică (temporară sau definitivă) este un amănunt de care nu ar trebui să ne cramponăm. Oamenii pe care-i iubim și care ne iubesc, sînt întotdeauna în sufletul nostru. Nu doar de la 5 după masa pînă la 8 seara…

LaMultiAni

11 thoughts on “Pentru că m-am născut de ziua mea”

  1. Dar cu maslinele mele cu martini :-*
    La multi ani!!!! Si inchin un pahar de martini cu multe masline, ca asa ne place 🙂
    Si una din realizari sa fie lansarea de carte, la noi In America 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *