10 aprilie 2014 – ziua cînd viața și-a continuat cursul, dar n-a mai fost niciodată aceeași.

De multe ori, în viață, ne luăm jucăriile și plecăm. Cînd nu mai sîntem în (această) viață, plecăm pur și simplu. Singuri singurei. Fără jucării. Le lăsăm pe toate aici.

Acum doi ani ai plecat. Fără jucării. Singur singurel. De tot. După ce ai cîntat de mama focului: și de-o fi și eu să mor/ nu vreau să vă întristați. După ce m-ai întrebat dacă mă descurc și eu ți-am răspuns că mă descurc întotdeauna (ca o arogantă mică ce eram). Ai plecat. Pentru totdeauna în această viață. Dincolo ne vom revedea. Asta o știu cu siguranță. Acum e doar o despărțire temporară, preț de o viață pămînteană.

Știi că îmi place să-mi țin promisiunile, nu? 🙂 Spuneai tu la un moment dat că ești convins că ești un personaj din romanele mele. Ei, bine, Bumbu, romanul Lup Nebun apare la începutul anului viitor. Ești și vei rămîne Lup Nebun Nemuritor.

De aici, acolo, în lumină, toată dragostea noastră!

g

2 thoughts on “A fost odată ca niciodată – in memoriam Giani Glonț”

Leave a Reply to mugur Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *