Ieri îl hrăneam pe domnul Bebiță. Știți parabola aceea cu raiul și iadul? Cu omul pe care îl duce Dumnezeu într-o cameră, unde era o masă rotundă, pe care erau niște oale aburinde, iar în jurul ei se aflau oameni care aveau o mînă legată la spate și de cealaltă mînă aveau legată o lingură de lemn. Lingura era prea lungă, așa că atunci cînd fiecare voia sa-și ducă lingura plină cu mîncare la gură, vărsa toată mîncarea. Într-o încăpere de acest fel toți oamenii erau piele și os si frustrați la maxim,  aici fiind iadul.

Cînd cere să fie dus în rai, omul e dus într-o încăpere identică, doar că acolo toți oamenii erau rotunjori și fericiți. De ce?

*

Din jurnalul lui Bebiță: pentru că în rai fiecare îl hrănește pe celălalt. Simplu ca bună ziua, nu? 🙂

**

Așadar, ieri îl hrăneam pe Bebiță și tocmai experimentam raiul, deoarece tatăl lui Bebiță mă hrănea pe mine cu bucăți de avocado. Bebiță, un mîncătoriu de frunte, se oprește din deschiderea cioculețului simpatic și se uită țintă la avocado. Evident că ne conformăm și îl hrănim cu bucățele de avocado, pe care le savu-devorează. După vreo 5, 6 de astfel de bucățele, revine la meniul lui, dar îmbunătățit cu avocado. La un moment dat, eu mă reped spre o bucată de morcov lăsată mult prea mare, pe care o pescuiesc din bolul lui. Și o mănînc. Ochii lui Bebiță se fac rotunzi, buzele i se strîng a neîncredere și toată expresia lui sugerează o dezamăgire mută, dar incredibil de sugestivă.

*

Din jurnalul lui Bebiță: mămica mea cea simpatică, tu îți faci raiul singură?

avocado

2 thoughts on “Bebiță, raiul și avocado”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *