Bebiță doarme pe spate. Mînuța dreaptă îi spînzură printre gratiile de la pat. Eu l-aș lăsa să doarmă liniștit dar tatăl lui Bebiță îi ia ușor mînuța și i-o așează lîngă trunchi, pe pat. Bebiță doarme în continuare. După vreo două secunde, își mută mînuța printre următoarele gratii.
*
Dimineața. Chiuituri obișnuite de-ale lui Bebiță. Plus gîngureli și multe multe cuvinte într-o bebelușească bebițană. Făcîndu-se totuși vremea laptelui de dimineață, mă îndrept spre camera lui. Acolo îl descopăr pe Bebiță cu ambele picioare scoase printre gratiile de la pat, ca și cum ar fi zis: “gata, suficient cu somnul, cobor din pat”. Între timp se răzgîndise și adormise puțin, pe burtică și cu picioarele bălăngănindu-i total în afara patului.
*
Seara. Tatăl lui Bebiță plecat să-l repună pe Bebiță la somn, de unde se întoarce bombănind: “ar trebui să se facă toate suzetele fosforescente, să le vezi noaptea cînd le cauți.”
*
Eu, la bucătărie, fierbîndu-i lui Bebiță niște inimioare. Tatăl lui Bebiță: fiule, mama ta și-a intrat în mînă și vei mînca mîncare de vrăjitoare.
*
Din jurnalul lui Bebiță: i-nimi! I-nimi!
