Greuceanu, ciocanul și fulgii

Vă amintiți cu siguranță de tomahawk-ul lui Bebiță. (Oricum, pentru reîmprospătarea memoriei:http://www.cristinapodoreanu.ro/2017/06/07/tomahawk-ul-lui-bebita/). Ei, bine, a evoluat. Ies eu din dormitor și dau de Greuceanu mînuind ciocanul lui taică-su, sustras, n-am idee cum, din lada de scule. Și cum tocmai se pregătea să dea în oglindă, aleargă mamițo la Greuceaunu să îl deposedezi de ciocan. Am reușit, iar Bebiță dă-i cu plînsete amarnice, cu trîntit pe jos, cu dat cu capul de parchet, cu joc scenic de excepție. Doar că publicul format dintr-o singură persoană este foarte greu de antrenat într-un astfel de jos actoricesc, drept pentru care îi explic molcom că acel ciocan nu este cel mai potrivit lucru de mînuit. Cel puțin nu acum. Peria de wc mai treacă meargă, ciocanul nu. A plîns, s-a jeluit, s-a tînguit, cineva mai slab de înger probabil că ar fi cedat și i-ar fi zis: ia ciocanul, dă-mi și în cap cu el, numai nu mai plînge. Eu însă am asistat impasibilă la ambalarea lui Greuceanu, punctul culminat și apoi la reintrare în normal. Ce bine ne-nțelegem noi doi!

*

Bebiță este mare amator de suzete. Dat fiind faptul că dinții se încăpățînează să îi apară marcați de dureri crunte și că suzeta (=du) îl mai potolește, am spus că i-o voi lăsa în administrare pînă cînd îi apar toți dinții. Evident că o cere pe du, apoi o scuipă pe du, după care o ascunde pe du. Eu i-am spus ferm că nu mai luăm alte du și m-am ținut de promisiune, dar au mai apărut totuși, din surse externe, niște du de rezervă. Și iată-l pe Bebiță cum cere o du și apoi încă una, după care își bagă ambele suzete în gură și începe să sugă din ele cu cea mai mare poftă.

Decît una și bună, mai bine două și mai bune.

*

Tatăl lui Bebiță este un tip atașat dpdv material de bufăr (woofer pentru cunoscători) și de televizorul care șade țanțoș pe perete. În rest, relaxare maximă și non-dependență materială. Ce face Bebiță să cîștige atenția tatălui: atunci cînd nu sare (de) pe el, introduce obiecte în bufărul cu pricina și bate cu pumnul în televizor. Cu inima cît un purice, tatăl vede cum obiectele preferate sînt în pericol și pornește goana după piticul năzdrăvan. Care apoi, după o scurtă pauză eventual de sărit în cap de pe canapea pe mochetă, revine la cele două gadgeturi, punîndu-le buna funcționare în pericol și goana reîncepe.

*

La Lidl plimbat corespunzător în coșul de cumpărături. Solicitat cu acute extrem de convingătoare covrig. Primit covrig. Ronțăit covrig. Aruncat pe jos covrig și, din nou, acutele în funcțiune. Convins lumea din magazin să se miște mai repede ca să poată pleca sau să ne lase primii la casă pentru a scăpa de mica trompetă. Ieșim din magazin, îl dau jos pe Bebiță din coș. Afară, 4 rînduri distincte cu coșuri băgate unul într-altul. Bebiță insistă să ducă el coșul într-unul din acele rînduri. Ceea ce îl las să facă și apoi o taie rapid către alt rînd, doar că nu se sinchisește de bara de metal care delimitează rîndurile, intrînd din alergare cu capul în ea. Impactul este atît de puternic, încît cade în fund, se ridică într-o secundă uitînd total de orice coș de cumpărături. Pregătită să îl potolesc cumva din plîns, constat că Bebiță rîde, în timp ce ține gura deschisă doar doar va vîna un fulg.

*

Din jurnalul lui Bebiță: în ciocane să ne duelăm sau din coșuri de cumpărături să sărim în cap? Ha! HaHa!