Îmi plac nunțile! Mi-au plăcut dintotdeauna. Sînt cu muzică și cu tămbălău. Pregătită la pistol viteză de nuntă, parcînd mașina la bordură ca cea mai autentică blondă – la bordură însemnînd hîrșt în bordură și apoi:  dă-te jos, Mițo, în rochia ta de gală, să vezi că ai scrijelit-o… Să mai spun și că sînt peste 20 de ani de cînd conduc și e prima dată cînd am comis-o așa…

Oricum, dipoziția de nuntă nu m-a părăsit. Așa că am ajuns și, profitînd de faptul că am ajuns ceva mai tîrziu, orchestra se pusese pe dans și oamenii, timid, pe dansat. Dans elegant, reținut, cu priviri aruncate în stînga și în dreapta… Dans ca pozele de fb, desigur. Pînă ce m-am năpustit pe ring, cu pletele în vînt, cu picioarele în aer, cu chiuituri, ca la nuntă, ce mai. N-a mai contat că mi se ridică puțin rochia, că am început să transpir, întîi timid, apoi din ce în ce mai abundent, că ar fi bine sa îmi trag puțin burta ca să arăt cît mai bine… N-a mai contat nimic, m-am simțit extraordinar dansînd pe orice melodie, cu zîmbetul larg, din ce în ce mai larg. Ce contează că, mergînd la toaleta doamnelor, am văzut două pete mari care se lățeau pe rochie (erau de la transpirație, eu dansînd, Nadal jucînd tenis – vă place comparația, nu? Îl măgulește pe ma friend Nadal. :P). Am știu că voi dansa pînă cînd totul se va uniformiza și va părea model al rochiei. Farduri n-avea ce să îmi curgă (de) pe față împreună cu broboanele de apă sărată. Eram violacee. Total nearanjată, total neprotocolară, rîzînd cu gura pînă la urechi, așa, ca pe vremuri, cînd ziceau cei care nu mă știau: “ia uite și la asta, domnule, ce se dă în stambă! Cît o fi băut? Sau de unde-și iai iarba, că tare bună e…” Așa că am mai băut un pahar de apă minerală, am mîncat și două frunze de rucola din decorul de la pește și m-am reavîntat la dans: “din cocoș nu faci găină, nici din Blondi gospodină.”

După vreo 5 ore de activitate dansantă care m-a uns pe suflet, profitînd de statutul de mamă de Bebiță, știind că m-a cuprins oboseală, că am făcut deja bătături și, mai ales, că am petrecut pe cinste, am plecat. Afară, soarele se duse la nani și începuse liniștit ploaia.

La mulți ani, tînăra pereche!

Da, e adevărat, poza e de peste 15 ani dar pasiunea e aceeași! 🙂

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *