Instituția căsătoriei nu garantează armonia, înțelegerea și nici dragostea. Faptul că ești femeie și apoi mamă nu îți garantează atotștiința și atotputernicia în ceea ce îl privește pe copilul tău. Idem faptul că ești bărbat și apoi tată.

Sexul bărbătesc sau femeiesc vin și cu energii subtile de esență masculină sau feminină. Ce te faci însă atunci cînd ești, biologic, femeie, dar energia pe care o ai este preponderent masculină? Sau viceversa? O femeie într-un corp de bărbat? Iar treaba aceasta este a fiecăruia. Ce fac eu cu energiile mele? Cum mă armonizez eu cu mine? Cine sînt? De aici se pleacă pentru a se ajunge eventual la căsătorie și la copii. Doi homosexuali sau două lesbiene pot avea copii (eventual chiar din cei abandonați de bărbați și femei … ca lumea) pe care să îi crească într-un climat de armonie și de dragoste. Un bărbat și o femeie căsătoriți pot avea copii pe care să îi crească într-un climat plin de agresivitate, ură și violență.

Astrologia (și nu numai) ne învață că am ales să venim aici și am ales și conjunctura care ne va folosi cel mai bine scopului nostru. Așa că, alegerea de a avea părinți care să ne iubească, să ne protejeze, să ne sufoce, să ne agreseze etc etc este a noastră. Ca și aceea de a avea un singur părinte sau chiar niciunul. Ca și aceea de a ne testa limitele și a ne grăbi dezvoltarea spirituală, alegînd să ne încarnăm, de exemplu, într-un bărbat homosexual care mai are și SIDA născut în cea mai conservatoare familie cu putință.

Și cred că singura problemă este cine sîntem noi de-adevăratelea. Și cum putem să ne dezvoltăm și să ne armonizăm noi cu noi înșine. Și după aceea să ne uităm în jur.