Înainte de culcare. (Constat că cele mai multe din articolele mele încep așa…) După ce iar s-a iscat spectacol și tatăl lui Cristi s-a supărat pe micul prinț. Eu nu am fost luată în vizor de prințișor de data asta. Acum e momentul să mă bage în seamă, mai ales că la Habibu nu mai are – pentru moment – trecere.

Cristi:

-Mami drăguța!

Și normal că mă trezesc rînjind plină de orgoliu. Dau apoi să creez o punte între Habibu și Habibuță:

-Și tati cum e? întreb eu, anticipînd că răspunsul va fi același. Doar că anticipez prost.

-Tati e supărat!

*

Tot din zona de lingușito-frăgezit, pe care băiețelul de nici 3 ani o stăpînește din ce în ce mai bine. Aflați în magazin cu Doinița, Doința fiind soția lui Mabuco, Cristi ia un elicopter de jucărie și îl pune în coș. Eu îl ghidez spre Doinița, pentru a o întreba dacă i-l cumpără.

-Doinița, e boie?

Desigur că e boie, cum să nu fie!

-Doinița e drăguță, spune încîntat micul prinț și o spune cu un asemenea patos încît mi-e teamă ca nu cumva Doinița să achizioneze toate lelicoperele de fericire. .

*

Îl întreb pe Cristi cum a dormit. Și el jap o palmă. Mie. Nu zic nimic, ies demnă din încăpere și merg să strîng rufele din balcon. Revin și îi spun că trebuie să își ceară scuze. Nu doar că și le cere, dar îmi prinde și obrajii cu mînuțele și mă miroase de zor, în timp ce îmi dă pupici din-ăia mici și îmi spune ce frumos miros…

*

Cînd ești așezat comod și Cristi este în spatele tău, nu trebuie să stai niciodată sută la sută relaxat. Eu am învățat-o pe propria-mi piele, cînd era gata gata să adorm și el m-a troznit cu telecomanda în cap; tatăl lui, cînd, prea relaxat fiind, s-a trezit cu un ciocan în cap. Bine, un ciocan de jucărie.

*

Stăm noi doi, părinții, și ne uităm unul la altul depășiți de situație. Ce să doarmă, frate, nici măcar nu poate sta lungit în pat să îi citim o poveste. Ne sare în cap, pe stomac, ne izbește cu picioarele. Le-am încercat pe toate: rugăminți, implorări, șantaj, lăsat singur în cameră. Aici rezultatul a fost sub formă de hohote de plîns, lacrimi de crocodil și muci. Revenim în cameră, ne așezăm în pat și îl privim cu răbdare. Plîngînd în continuare, stă în fund și își șterge obrazul și nasul cu degetele de la piciorul stîng…

*

-Tati meu, hai acasă!

-Cristi, mîine vin, puiule.

-Hai, că acum e mîine!

*

Din jurnalul lui Cristi: cine e supărat, nu e drăguț!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *