Cum nu doar Turnul Negru a luat “hoc”

Nu-i așa că vă era dor de el? 🙂 Haideți să vedeți cum ne-am mai distrat. * -Cristi, cum îl cheamă pe tati?” -Bibu. -Și mai cum? -Costi. Constantin. -Și pe mine cum mă cheamă? -Mami. -Și mai cum? -Cristina. -Și mai cum? -Constantina. “Și-a zis mama și-a zis mama, Constantina ține seama…” * -Mami,…

Vaiana, Maui și, mai ales, Monstrul (vedeți voi de ce)

-Mami, albinele stau pe păpădie ca să adune pomelo să facă miere pentru mine și pentru Winnie Ursulețul. * Cristi se urcă pe cîntar. -Mami, am 15 kimoletri! * Citim Vaiana, care este suficient de consistentă ca și lectură, astfel încît o împărțim în 3 seri de lectură diferite: prima seară citim pînă ce apare…

Ce (să nu) citim copiilor noștri

Cînd eram puțin mai mare decît băiețelul meu azi, inventam povești. Surorile mele erau nevoite să găsească un titlu și, pe baza acelui titlu, eu născoceam o poveste. Eram așa de concentrată și de prinsă în actul de creație, încît, deși realizam că surorile mele adormiseră de mult, eu țineam să compun povestea pînă la…

Despre tablete tăiate și Hansel și Gretel

Prietenul lui Cristi, Andu, cade, se lovește și plînge în hohote. -Mami, de ce plînge Andu? -Pentru că a căzut și s-a lovit. -Unde s-a lovit? -La un dinte. Cristi cugetă vreo cîteva secunde, apoi își bagă mîna în buzunar și o scoate spunînd: -Mami, uite aici niște dințișori, dă-i-i lui Andu! * În drumurile…

In memoriam Lup Nebun – 5 ani de nemurire

10 aprilie 2014. Ziua de cînd viața și-a continuat neabătută cursul. Dar n-a mai fost niciodată aceeași. “Dorm. Sună telefonul. Giani. Ora 8. Contrar obiceiului meu de a dormi tun la această oră, mă trezesc și înșfac telefonul gândindu-mă care-i treaba. Că tu nu ești matinal. Cum nici eu nu sunt. – Da? răspund eu…

Grădiniță de părinți. Sau măcar școală.

Cristi, pe scară, doar în șosete, aleargă cu o viteză uriașă și foarte nebună, ca la mașinile uriașe, desigur, -Ce faci, Cristi? -Alerg în șosetele goale, mami! * Geta îl duce în brațe pe năzdrăvanul de 3 ani. La un moment dat obosește și îi spune nepotului că mai e foarte puțin pînă la bunicul,…

(Inutilul) Sacrificiu pe altarul celuilalt

Meditez de zor, de ceva timp, la nevoia de a-l ajuta pe celălalt. Ceva ca în romanele Sandrei Brown: el era un tip misterios, care avea o traumă și ea era singura capabilă să îl ajute. Ceea ce a și făcut într-o pasionantă poveste de dragoste. Asta în cărți. În realitate, nevoia de a-l salva…