-Mami, mă cheamă Cristi Barbu Lăutaru. -Așa să fie, au inelele mele… :)) * -Mami, nu ne mai uităm la Cd-ul ăla, că e o parte urîtă. -Cu ce e? -Nu pot să-ți spun, că dacă îți spun, îmi aduc aminte și abia am uitat. * Cristi trece în goană cu bicicleta pe lîngă mine…
Băieți eleganți, pisici și mame motocicliste
Cristi, purtînd un pulover nou: -Doamne, ce elegant sînt! * Cu același pulover, pe care și-l trage peste cap: -Am un păr tare fascinant. Trebuie să mă periez. * -Și au murit-o pe Masha pînă la adînci bătrîneți! ?!? * Isai face numai năzdrăvănii. Cum ar fi să îmi sară în spate, mușcîndu-mi șuvițele rozalii.…
Ceafa lui Isai
Cristi dixit: – Nu mîncăm niciodată. Nici eu, nici tu, nici Bibu. -De ce, Cristi? -Să avem burtele mici! Iată de ce au cei 3 Barbi burtele mici! * Cristi povestindu-le bunicilor cum am ajuns noi pe jos la ei. -Mami m-a întrebat: pe scurtătură sau pe lungătură. Și eu am ales scurtătura, doar că…
“Deschideți poarta soarelui, să poată răsări…”
Interesîndu-mă eu de zor în stînga și în dreapta, încercînd să aflu, să înțeleg, să simt, să integrez, am aflat niște lucruri cu care rezonez extrem de bine. Mai precis, lupta care se duce acum este și între modelul bazat pe competiție, pe luptă, pe agresivitate, pe legea junglei, versus modelul bazat pe colaborare, cooperare,…
Gregg Braden – “Matricea Divină” și “Secretele pierdute ale rugăciunii”
“Cercetările științifice au arătat că, schimbînd ceea ce simțim cu privire la ceea ce ni s-a întîmplat în trecut, modificăm chimia corpului nostru la momentul prezent.” “În loc să încerce să forțeze lumea să respecte dorințele noastre, rugăciunea pe bază de sentiment ne schimbă pe noi. Noi ne schimbăm, iar lumea reflectă în mod spontan…
“Limba noastră-i o comoară”. A lui Cristi și mai și!
Cristi în pat: -Mami, m-am învelit ca un melc cu 20 de cochilii. * -Îmi plac toți magneturile de pe frigider dar cel mai mult îmi plac bomboanele rotunzi. Ieee, beibi! * Eu îi spun băiatului meu cum fiecare trebuie să descopere ce vrea el în adîncul sufletului și să facă lucrurile nu în competiție…
Spălînd chiuveții. De Cristi B.
În piață: -Mami, hai să cumpărăm din-ăstea galbene! -Se numesc păstăi, Cristi. -Da, hai să cumpărăm! -Nu ne trebuie acum, Cristi. -Dar am cumpărat vreodată? Ce-i drept, e drept: habar n-am să gătesc păstăi, n-am gătit niciodată. -Nu. -Hai să cumpărăm acum, mami! Și tare îmi vine și mie să îi răspund cum îmi zice…
Soare, hai, raza să ne-o dai!
Imaginează-ți că iei o lămîie suculentă. O tai în două și îți storci jumătate din ea în gură. Ce simți? Cum gura ți se umple de salivă. Deși, în realitate, lămîia cu pricina nu există. Ei, bine, corpul nostru nu face diferența între ce e real și ce nu. Corpul nostru ascultă de ceea ce-i…
Doi animai de companie…
-Mami, Bunelul a zis că mă iubește. -Și tu ce i-ai spus? -Mulțumesc. Cristi, într-o constatare despre el însuși: ce neastîmpărat mai sînt și eu, nu-i așa? * -Scuze, mami, că eu cam uit. Sînt untos. -Cum ești? –Puntos. -Pontos? -Da. * -Cri, ce e ăla? -Cum ce? Un urs. Animalul meu de companie. Am…
Ce are România de învățat din pandemia actuală?
Ce are România de învățat din pandemia actuală?