avanpremiera piesei crize de mihai ignat, brașov, teatrul reduta se petrecea pe data de 19 ianuarie 2012, ora 19.00 cu actori ai trupei gmg esperom: adelina coșconea, silviu dudescu, andrei netejoru, cristina podoreanu. regia: rareș rusu.
transmiteam atunci exact de la fața locului. de fapt, din mijlocul locului. de la înălțimea scenei și a valorii pe care o aveam deja la cel de-al doilea rol, după cel al bernardei din casa bernardei alba 🙂
mai întîi, emoțiile din cabina actorilor. unde te miști ca un titrez. ți se propune să mai repeți ceva. refuzi. replicile au luat și așa loc într-un … carusel care se învîrte, se învîrte, se învîrte.
mai sunt 5 minute. sala e ocupată în proporție de 80 la sută. uau.
cabina actorilor se încuie și aterizezi în culise. inima pompează cu o generozitate nebună sînge. o auzi cum lucrează cuprinsă de frenezie. bum bum bum bum. și ea pare să se miște ca un titirez. o simți în piept, o simți în gît, parcă și în stomac.
muzica. șșșș. liniște. începe. gata. nu mai e nicio cale de întoarcere.
aștepți să îți vină rîndul și intri în scenă. reflectorul care te urmărește pe scenă, îți face un serviciu imens: nu vezi sala plină, oamenii care sunt la balcon, nici măcar pe cei care stau în picioare. nu. nu vezi nimic, cu excepția unor lentile de la niște ochelari de vedere în rîndul din față. nu vezi publicul, dar îl simți. cu toate că ești atît de agitată, încît nu îl lași să se manifeste în voie. cînd publicul rîde, tu nu taci (cum ar fi firesc), ci continui să îți spui monologul. oricum începe să îți placă. mult, din ce în ce mai mult. gata monologul.
urmează prima scenă în doi. e o scenă scurtă, care iese de fiecare dată. daaa. a ieșit bine. te-ai bucurat, te-ai enervat, ai părăsit scena ca o mitralieră. nu de alta, dar erai nervoasă. și pe drept cuvînt: cum să locuiești într-un bloc unde sunt șobolani? ei, asta-i culmea.
ești din nou în culise. îți pui șorțul și iei lingura de lemn. chemată fiind pe scenă, intri. e bine. din ce în ce mai bine. te trezești chiar că mai adaugi o replică de la tine. ia uite… spontaneitate cu șorț 🙂
te schimbi frenetic pentru scena următoare. care nu iese atît de rău pe cît te-ai speriat, dar nici chiar atît de bine pe cît ai sperat. însă o duci la capăt.
pentru ultima scenă, lucrurile se precipită. din nou, șorțul. fără lingură. pila de unghii. telecomanda e deja pe masă. intri pe heblu. lumină. daaa… trebuie să recunoști că îți place să te afli pe canapeaua de piele în fața a 400 de spectatori. (atît am calculat că ar fi fost) îți place să (te) joci. îți place din ce în ce mai mult. să țipi la soțul tău, să îl sfidezi, să urli din nou la el. să plîngi. apoi să vă împăcați. așa, ca în filme.
îți place să te dai în spectacol, ce mai…
…un fel de-a mai lungi, cea mai frumoasă zi…
