motto: că sărac e rău și bogat e greu 🙂
oamenii care muncesc la stat/ patron, se gîndesc ce fain e de cei care au firma lor, pentru că sînt independenți.
oamenii care au firma lor, se gîndesc ce de probleme au pe cap, probleme care ar fi dispărut dacă erau simpli angajați.
oamenii prinși în relații/ căsătorii, se simt legați și fără libertate. și ar vrea probabil să fie liberi.
oamenii singuri, se simt prea liberi și libertatea asta îi agasează. visează să fie cu cineva. bun, rău, să fie cineva acolo.
oamenii care au copii, simt că nu se mai regăsesc pe ei înșiși și că se sacrifică pentru copii.
oamenii care nu au copii, sînt convinși că sensul pe care nu îl găsesc în ei, l-ar găsi cu siguranță în copii.
și uite așa ne trăim viața trăgînd cu ochiul în curtea vecinului și decretînd că invariabil, dar absolut invariabil, găina lui este întotdeauna mai grasă! o, doamne, dă-ne puterea de a accepta acest fapt și dă-ne apoi mintea, puterea și plăcerea de a ne întoarce la oile noastre și de a ne aduce boii acasă.
