miercuri, 24 aprilie, ora 19.00 a avut loc la reduta din brașov premiera spectacolului adam și eva, după mark twain.
subsemnata își poate da cu părerea de la înălțimea scenei, din postura de prima soție care iubește, eva. poate că emoțiile cele mai brute au dat buluc la lansarea romanului luna lui zeze. așa că acum nu mai erau emoții brute, ci din acelea rafinate, care permiteau transfigurarea unui monolog în lacrimă și surîs, vorba lui nea george. (george mihăilă gridănușu – coordonator trupa de teatru gmg esperom). bine, surîs din partea spectatorilor se poate să fi fost chiar de la apariția evei, care – în parte datorită costumului improvizat de dumneaei, în parte datorită luminii prea puternice de pe scenă și în parte datorită plăcerii de a mînca dulciuri și shaorme pe la diverse ceasuri tîrzii (uite că am spus-o), se pare că a fost o eva durdulie, rubensiană, un fel de mini-variantă a reclamei de la acele cauciucuri franțuzești, micheline, parcă le zice, nu?
noroc însă că eu nu m-am putut vedea, așa că am jucat cu dezinvoltură, am explicat cu aplomb cum percepe eva diferențele – vizibile încă imediat după facerea lumii – dintre bărbat și femeie, am dialogat cu publicul și m-am simțit extraordinar imaginîndu-mi cum ar fi să îi spun acelui bărbat din tot sufletul: ruga mea, dorința mea fierbinte, este să trecem împreună pragul acestei vieți…
publicul care a beneficiat de intrare liberă a fost unul generos. aplauzele de la sfîrșit au fost cu toți cei prezenți în sală în picioare. și nu că ar fi fost gata să plece. 🙂
în culise am primit un cadou extraordinar, felicitări, precum și o recomandare călduroasă, între 4 ochi: să faci gimnastică.
ups. dragă … eva îți spun printre șoapte, îmi place cămașa ta de noapte…
îmi place să cred că aceasta a fost prima dintr-un lung șir de reprezentații care să atingă acea coardă sensibilă din sufletul fiecărui om care iubește.
eva