“Dacă vrei să experimentezi esenţe tari, n-ai unde să te ascunzi şi nici cum să te opreşti. Toate lucrurile pot fi încercate. E clar că nu toate îţi sînt necesare. Dar dacă tot vrei să le simţi, atunci trebuie să le epuizezi. O experienţă asumată este o experienţă completă, complet trăită, pînă la epuizarea ei. Fără a te feri de niciun aspect. Fără a dori să încerci doar lucrurile frumoase sau cele morale (teoretic) sau cele care se cuvin (teoretic) sau cele care dau bine (teoretic). La fel de bine trebuie trăite şi celelalte. Doar atunci experienţa e rotundă. Doar atunci ţi-o poţi asuma. Cine te pune să ţi-o asumi, Blondi? Nimeni. Cine te pune să devorezi? Nimeni. Dacă îţi asumi experienţa şi nu ţi-e frică să o consumi pînă la capăt şi vrei şi feedback-uri, nu striga atunci cînd le ceri şi ţi se dau. Nu vrei etichete, dar tot ce se poate să le obţii. Oamenii nu pot da decît ceea ce au. Deci, nu pune întrebări al căror răspuns nu vrei să-l afli. Nu uita că societatea tinde să niveleze tot. Ieşi din căldura mulţimii, nu mai ai confortul şi protecţia călduţă dată de mulţime. Te bate soarele direct în moalele capului. Şi nu te protejează nimic. Apanajul singularităţii.”
