nu tot ce strălucește e aur sau arcana minoră VII de cupe

pentru astăzi, la secțiunea astrotarot –  arcana minoră VII de cupe.

se spune că drumul către iad este pavat cu bune intenții și că de la mărire la prăbușire/ dezastru nu este decît un pas.

există o deschidere din ce în ce mai mare în plan spiritual: astrologie, kabala, metafizică, arborele sefirotic, rozicrucianism, tarot, yoga, reiki, cristale, terapii complementare, tai-chi, bio-energie etc  etc.  există însă și un mare risc: ca pornind pe o astfel de cale plină de lumină și de energii, să pierdem pămîntul de sub picioare și chiar să ne lovim cu tîmpla de un colț de stea. ascuțit. să devenim puțin … luzi ;).

să fiu ceva mai concretă? bine.

deunăzi, o cucoană ce împărțea zîmbete serafice și pline de lumină, ignoră niște lucruri care nu erau ale ei aflate pe o masă, le aruncă pe o altă masă și se instalează comod pe scaun, întinzînd niște hîrtii proprii pe masă. la un moment dat, părăsește locul cu pricina. eu profit de moment și îmi așez geanta pe un colț al acelei mese, fără a mă atinge de hîrtiile cucoanei, încercînd să îmi aranjez mobilul, portofelul, precum și o punguță cu saleuri în geantă și să plec. transformată într-un uliu, femeia vine la masă și mă întreabă ce fac acolo. îi răspund calm că plec în cîteva secunde, vreau doar să-mi aranjez lucrurile, la care ea se crizează spunînd că îi aduc energii în hîrtii. eu îi răspund că nu m-am atins de hîrtiile ei și nici nu am de gînd, la care ea începe să le strîngă nervoasă, bombănind despre aceleași energii probabil impure pe care le aduceam eu, le foșnește nervoasă foc, cu zîmbetul plin de lumină și de pace transformat într-o căutătură plină de frustrare. apucă apoi cu două degete punguța cu saleuri, cu un gest cu care apuci un scutec folosit, care nici măcar nu e folosit de copilul tău și o aruncă plină de greață pe o masă aflată ceva mai departe… ce să faci, o impurizam pe cucoană prin simpla mea prezență…

cred cu tărie că, indiferent pe ce cale evolutivă o apucăm, nu trebuie să uităm fair-playul și bunul simț.

e bine să gustăm din esențele tari pe care ni le pune la îndemînă cunoașterea, dar nu trebuie să ne îmbătăm și să ne pierdem capul. și degeaba propovăduim calea spre lumină și zîmbetele serafice, cîtă vreme împroșcăm frustrare și intoleranță în contactele noastre interumane. atenție la ce alegem și la cum folosim ceea ce alegem. nu tot ce strălucește e aur și, și dacă ar fi, nu ar trebui să ne ia mințile