(arcanele majore) Nebunul și Diavolul

astăzi la astrotarot despre Nebun (arcana majoră fără număr) și Diavol (arcana majoră XV). sau, în traducere pentru publicul larg, despre normalitate/ anormalitate și dependență.

normalitatea ține cont de nevoile colectivității/ societății/ grupului/ etc etc într-o anume perioadă de timp și nu ale individului.

acum 3 ani, aflîndu-mă pentru o perioada de o lună în vama veche, am fost declarată – hai să nu zicem anormală, dar, cu siguranță suspectă. motivele erau simple: nu consumam nicio picătură de alcool, nu fumam, nu mă drogam.

păi și atunci ce căutam eu în vamă, am fost întrebată. care va să zică, normalitatea vamaioților consta în consumul de diverse chestiuni (respectiv cele enumerate mai sus). neintegrîndu-mă în acea normalitate, eu eram cea anormală.

nu vreau în niciun caz să mă dau puritană și să privesc de sus fenomenul dependenței. dependența o experimentăm cu toții în viața noastră, fără excepție (obiectul dependenței diferă, mecanismul e absolut identic: droguri, alcool, tutun, medicamente, bomboane mentolate, dragoste, adrenalină sau mai știu eu ce).

vorbeam de normalitate aici. e absolut normal să avem televizor color, telefon mobil, mașină de spălat automată și tot felul de gadgeturi (termenul ăsta m-a complexat întotdeauna). acum 30 de ani – dacă aveam un televizor alb negru, telefoanele mobile nu știu dacă se inventaseră – cred că nu, mașinile de spălat albalux erau minunate, mai ales dacă erau semi-automate, cît despre gadgeturi, no comment. așadar iată flexibilitatea normalității probate în timp…

așadar, ce e normal pentru individ? cît vreme se definește ca făcînd parte din grup/ societate/ colectivitate, normele sînt impuse din oficiu. (nu mă dumiresc acuma prea bine care oficiu, dacă nu cumva oficiu egal gura lumii slobodă…) cînd individul se definește ca și ființă unică și irepetabilă, normalul cred că ar trebui să fie autenticul din el. în acest al doilea caz, cîți dintre noi ne mai considerăm normali? 🙂