Hayabusa-bestia este de culoare albastră. adună sub carcasă 179 de cai. la 230 de kg. se așează cuminte pe drum pe cele două roți și scoate un sunet ca un mîrîit foarte înfundat. dacă nu ești atent, s-ar putea să nici nu auzi mîrîitul. dar el este. există. așteaptă în liniște, ca o imensă panteră ce se întinde aparent leneș în pregătirea cursei pe viață și pe moarte.
prima etapă. de pe locul din spate al Hayabusei-bestia, cu un rucsac al naibii de greu în spate. poziția este oricum incomodă. rucsacul n-are niciun pic de milă de spatele aplecat peste șofer. mîinile caută cu disperare forma rezervorului, în speranța unui punct de sprijin. mîrîitul Hayabusei-bestia nu cunoaște îndurare și se aude acum distinct. doar că, din spate, de sub povara rucsacului devenit instrument al penitenței, singura senzației atotstăpînitoare este frica animalică vizavi de Hayabusa-bestia. nu adrenalină, nu plăcere, nu satisfacție. povară zdrobitoare și frică. iar ea abia ce a început să se încălzească.
a doua etapă. rucsacul s-ar putea totuși lega. se ușurează astfel povara. încheieturile mîinilor au devenit dureroase, inelele care împodobesc total nenecesar două mîini, tind să se deformeze prin contactul repetat și fără menajamente cu rezervorul. Hayabusa-bestia s-a încălzit. mîrîitul este acum un urlet de putere imensă. de dorință de a înghiți kilometri de asfalt. Hayabusa-bestia se hrănește cu asfalt de bună calitate, condimentat cu curbe. înfulecă flămîndă, cu un răget constant de putere fără limite.
a treia etapă. se renunță la a se mai pipăi rucsacul pentru a i se verifica poziția. se renunță la a mai menaja bikerul din șa, care se îmbrățișează strîns. se renunță la a mai ține ochii strîns închiși în speranța de a putea ignora puterea Hayabusei-bestia. e clar nemăsurată. 200 de km la oră ar putea fi o bagatelă. 220. 240. 260. frica e atotcuprinzătoare, drept pentru care se poate decide să nu se mai fugă de ea. cineva s-ar putea situa în mijlocul fricii ca în ochiul dragonului/ vîrtejului/ tornadei. acolo e cea mai mare liniște. cea mai înfricoșătoare, dar și cea mai mare. poți încerca să i te împotrivești, dar vei sfîrși prin a i te supune. frica de Hayabusa-bestia e atît de prezentă, încît nu mai există. ești una cu ea, cu mîrîitul, cu urletul ei de putere și de victorie, cu nebunia vieții trăite la 9000 de ture…
Era mai frumos la 299 la ora