din lecturile făcute de Blondi Wolf 🙂
iată că, după ce am butonat puțin la centrală pentru a o porni (pauza ei de o vară a expirat și la Brașov e friiig tare, în ciuda …leibăruțului de pe mine ) și după ce am înfulecat un sandwich cu parizer (da, dietă sănătoasă la ora 23:11), am zis să nu mă retrag la lectură, ci să scriu cîteva cuvinte din și despre Namaste (un roman de aventuri spirituale) în India. autorul, culmea un brașovean (așa scrie pe coperta 3) – Octavian Segărceanu, de-și zice Sega. iar romanul e primul, al doilea fiind tot cu aventuri spirituale, dar în Nepal. Sega caută o cale și un sens. dincolo de job și/ sau existență cotidiană. drept pentru care pleacă în India pe calea norului alb… aha, remember Osho? 🙂 de fapt, acela este și locul unde se va opri pentru o vreme, la ashramul lui Osho din Pune. acolo va medita, va îmbrăca robe albe sau stacojii, va cînta, se va îndrăgosti, va face mișto de el de nenumărate ori, se va privi în nenumăratele oglinzi, va savura delicioasa mîncare vegetariană…
dacă va rămîne acolo? nu, nu va rămîne acolo.
dacă va fi găsit calea? a norului alb sau a robei stacojii? o va fi găsit, dar calea e evanescentă rău… se lasă greu prinsă și deloc păstrată.
cum ai putea simți compasiune, dacă nu știi cum e să te simți fără control, fără niciun scut în fața emoțiilor și a durerii? cum să alini suferința, cum să vindeci, dacă n-ai fost niciodată sfîșiat de durere? lumea asta are nevoie și de blîndețe, nu doar de inteligență. e nevoie și de vindecători, nu numai de constructori. de-asta sîntem așa cum sîntem. făcute să alinăm, să îmbrățișăm, să ocrotim ce e fragil. chiar și pe tine. (Sega – Namaste)
spor la lectură!