îmi termin programul de consultații și constat că mi-e o foame de lup. așa că mă aranjez și plec pe-afară. mă gîndesc ce aș putea să savurez pe post de prînz plus cină. o pizza? hmmm, tentant, dar periculos, pentru că tocmai ieri am devorat o pizza inferno și sîmbătă voi fi pe scenă… o ciorbiță? da, o ciorbiță ar fi bună. dietetică, numai bună de păstrat siluete în limite rezonabile… salată? tot salată? traversez strada, mă opresc în față la lidl și apoi fac stînga-mprejur la aprozarul de lîngă mine.
unde tocmesc o juma de kil de roșii (se vor dovedi a fi foarte bune), 600 de grame de castraveți (eu am cerut tot juma de kil, da s-au strecurat cu o sută de grame mai mulți pe cîntar. normal că i-am acceptat pe toți), o salată verde grăsunică; pîine albă mică nu aveau și franzela mare e prea mare. am mai tîrguit apoi două legături de pătrunjel și am plecat spre billa, unde, într-o pungă maaaare, am pus două chifle mici și calde. apoi am ajuns acasă.
așadar: salată tabule (mda, știu că nu prea îmi folosesc imaginația), salată de salată cu roșii, castraveți și doi căței de usturoi. plus cele două chifle.
iată că am și gătit, am și mîncat și voi arăta și supluță (sper) sîmbătă, 26 octombrie, ora 19.00 la Terroirs Boutique du Vin la teatru scurt, adaptare după Luna lui Zeze. cu mottoul: cartea nu minte niciodată, poate spune, poate nu, depinde. de fapt, Ghiocela va spune de fapt că … cartea nu minte niciodată… dar e mai bine să vedeți singuri ce și cum.