a da nu are nicio legătură cu cît ai.
iar cît ai, e o noțiune absolut relativă, care depinde doar de un anume sistem de referință. cei mai mulți dintre noi au și consumă într-un an cît o familie de somalezi într-o viață. deci, în raport cu familia respectivă noi avem extrem de mult.
evident că, dacă ne raportăm la un miliardar in euro, noi devenim subit familia de somalezi.
a da nu are nicio legătură cu cît ai.
ne place nouă să ne găsim această scuză genială care funcționează în general fără greș: atunci cînd o să am mult mai mult (ce înseamnă asta???), voi da fără nicio problemă. în acest fel, în mintea noastră, ne socotim potențiali generoși. chiar dacă acest lucru nu se întîmplă acum și are mari șanse să nu se întîmple niciodată. de generozitate vorbesc. de fapt, în momentul în care vom avea mai mult, vom vrea o mașină mai mare, pe care o să ne-o luăm cu bani puțin peste buget (deci iar nu vom mai avea suficienți). vom vrea o casă (nu foarte mare, dar totuși mare) cu o curte (nu foarte mare, dar totuși mare), pentru care ne vom îndatora din nou și iar nu vom avea de unde să dăm.
adică, teoretic vrem tot timpul să dăm, suntem dispuși, dar dacă nu avem suficient…
cîteodată ne călcăm pe inimă și dăm. dar atunci intervine tendința de a superviza care este drumul pe care îl iau banii dați de mine (oare se duc pe alcool? pe țigări?? pe droguri???)
păi dacă am dat, ce treaba mai am eu pe ce se duc. am fost de acord să mă desprind de ei. ce mai contează pentru mine unde sunt??
astăzi, la secțiunea AstroTarot, cartea IV de monede din Tarotul Rider Waite. cînd dai, ai.
