molcomitatea, asemenea ceții înfășurate ca un fular în jurul brașovului, s-a menținut și ieri. cînd:
mi-am pus o căciulă pe cap, m-am încălțat cu cizmele cele de iarnă de-adevăratelea și am plecat cu găleata și cu instrumentul magic de spălat geamuri în balcon. aici, primul impediment major: coada ștergătorului de geamuri este foarte lungă, ceea ce e bine, pentru că înălțimea geamurilor nu mai constituie nicio problemă, dar este rău, pentru că balconul e mult mai mult lung decît lat și asta înseamnă că am izbit cu coada în pereți și în alte geamuri. dar am perseverat, dînd cu mopul vreo două treimi din geam cu mișcări verticale și restul cu mișcări orizontale (în practică e mult mai simplu decît am descris aici).
la un moment dat, am decis eroic să spăl geamul și pe exterior, așa că l-am deschis, am pulverizat cu avînt soluția de curățat și am văzut că de pe geam se desprind … fulgi de nea??… m-am uitat afară. cu excepția ceții dense, niciun fulg… hmmm, să fie totuși atît de frig, încît soluția să fi înghețat aproape instant? mda. probabil că de-ia n-am văzut gospodine frecînd energic exteriorul geamurilor. știu ele ce știu…
am terminat curățenia.
bine, am omis să spun că, de dimineață (pusesem ceasul să sune să mă trezesc cu această ocazie specială mai devreme decît în mod obișnuit) instalatorul a schimbat cele două furtune (or fi racorduri?) de la chiuveta din baie. și am avut o revelație: tindem să privim de sus micul meseriaș care n-are nu știu cîte studii, facultăți și nici n-o fi citit prea multe cărți la viața lui și poate mai are tatuată și o sirenă albastră undeva pe antebraț. dar ce te faci atunci cînd pleznește vreun furtun, doamne ferește să nu fie cel de apă fierbinte și tu, de la înălțimea culturii tale enciclopedice, te uiți disperat și poate că habar n-ai nici măcar unde este robinetul de unde se închide apa caldă… așadar, trăiască instalatorii. 🙂
terminată fiind curățenia, am purces la cadouri. și mi-am făcut cadou un coș pentru rufe murdare… mi-l doresc de 2 ani…
mă gîndesc la cît zen voi acumula așa…
sau? 🙂
mă bate și gîndul unei nopți de revelion absolut inedite.
pînă una alta, meditînd la copacii infrunziți de chiciură,
am plecat spre repetiții.
