ați cunoscut cu siguranță senzația aceea de nervozitate, de iritare, care țîșnește la un moment dat asemenea fîntînii arteziene ce a început brusc să funcționeze. doar că ce țîșnește din noi, nu e apă. ci e lavă fierbinte compusă din frustrări, neîmpliniri și revărsată sub formă de îndîrjire, reproșuri, sfidare sau chiar răutate. pornim atunci un atac furibund, îndreptat asupra cui ne iese-n drum. păzea, că vin!
nimic nu ne mai stă în cale. vom face prăpăd.
și apoi începem să ne simțim rău. poate și puțin vinovați. iritarea continuă, dar devine pasivă și mult mai profundă.
eu, spre exemplu, ieșită din starea de zen din ultimul timp, năpustindu-mă cu toată forța spre a condamna niște evenimente absolut banale, am părăsit primul cîmp de luptă, dar nu și atitudinea belicoasă și m-am trezit pe al doilea cîmp (pe șosea…), conducînd și făcînd ceva ce n-am mai făcut de o mie de ani: aruncînd imprecații celorlalți participanți la trafic… și atunci mi-am dat seama că trebuie să caut de-adevăratelea ce anume mă enerva atît de tare și m-a cuprins o stare nasoală.
nasoală tare. de care am zis că n-are sens să fug, că și așa m-a prins și nici să mă prefac că nu aș avea-o, pentru că o aveam. eram mîndra posesoare a unei stări de disconfort psihic.
ce se poate face în aceste situații? ca de obicei, adevărul ne-ar putea scoate. adică onestitatea de a admite că da, eram acră tare și, de asemenea, de a admite că motivele enervării mele nu erau reprezentate de persoanele asupra cărora mi s-a revărsat frustrarea. așa că, hai să stăm strîmb și să judecăm drept și apoi să punem degetul pe rană. ce anume ne-a supărat de-adevăratelea?
porniți în recunoaștere pe această cale, vom reconstitui cu siguranță fresca evenimentelor care ne-au condus la prima carte (evident că e vorba de orgolii neîmplinite, lucruri care nu au decurs conform voinței noastre etc etc, toate reziduuri din partea nu tocmai luminoasă din noi… ce să facem, toți sîntem întuneric și lumină, agonie și extaz – cu sau fără michelangelo 🙂 ) – și cu asta nu s-a terminat ziua, pentru că se năpustește asupra noastră părerea de rău și mila. mai ales mila.
combinația de enervare disperată cu milă și mai disperată e cruntă!
of, doamne, ce mai facem și cu mila, ca să putem merge apoi la somn?
o supunem unui tratament de cerere iertare.
iartă-mă, că n-am știut ce fac. adică știam, dar nu mă puteam opri. adică mă puteam opri, dar nu am vrut pentru că era tare bine să alergi cu săbiuța în vînt…
pentru azi, la secțiunea AstroTarot, vă ofer etalarea compusă din cărțile de mai sus.