acum vreo 50 de ani:
bărbatul e prins călcînd strîmb.
reacție: lasă-l, mămică, e bărbat, e dreptul lui.
femeia e prinsă călcînd strîmb.
reacție: și-a frînt cumva și gîtul? nu? atunci, omorîți-o. cu pietre!
în zilele noastre lucrurile s-au mai reglat cumva (toți călcăm strîmb într-un fel sau altul și ori o punem de-o entorsă, ori de-o întindere de ligamente, după caz, potrivit legii) dar arhetipul masculului, deși camuflat sub un aer de libertate/ independență/ tăcere sau chiar bonomie se perpetuează în forță.
simptome:
nu mă controla, că atît îți trebuie.
nu mă bate la cap.
nu număra cîte pahare beau. dacă vrei, vino și stai cuminte lîngă mine pînă cînd îmi fac eu suma, dar ciocu mic. privește și taci.
nu mă bate la cap.
nu te băga între mine și prietenii mei.
nu mă bate la cap.
să nu cumva să ai tupeul să mă verifici și, dacă, doamne ferește, ți-a trecut prin cap una ca asta, să nu îți treacă prin cap să mă iei la întrebări.
nu discut, nu explic, nu îți dau socoteală. nu am de ce să mă justific. indiferent ce fac. și fac ce vreau.
nu îți convine: joc de glezne. dar nu uita: una e să-ți bagi, alta e să-ți intre. ai înțeles?
să trăiți, am înțeles! spuse femeia cea obedientă.
și relația cu masculul cel feroc poate continua netulburată:
pentru astăzi la secțiunea astrotarot – X de bîte: femeie, taci și frînge-ți spinarea.

…carte ce mi-ai scos-o din pachet inainte de craciun…
X de bite nu e masculul feroce. ci e povara.
am vorbit despre asta…atunci.
iar mascul feroce stiu ca nu sunt, nici macar in carti 🙂
asta-i taaaare bine. 🙂