la o săptămînă de la cererea de a mi se soluționa problema imposibilității de a fi sunată pe numărul meu de – mai nou – cosmote de pe numerele fixe de la romtelecom, nu s-a rezolvat nimic, dar au apărut două puncte de interes:

punct numărul 1 – și telefonul cel deștept are – probabil grație deșteptăciunii și sensibilității ecranului – un bug, adică o defecțiune (care s-ar putea rezolva, nicio problemă, doar că ar trebui trimis în service unde va sta 14 zile) și,

punct numărul 2 – o angajată, de data asta drăguță, de la cosmote îmi mărturisește că nu sînt prima persoană care reclamă chestia cu romtelecomul. a mai fost un domn care s-a plîns de acest lucru, ceea ce înseamnă că ar trebui ca firma cosmote să facă o sesizare celor de la romtelecom și uite așa, apa de la rufele murdare de la nivel înalt (companii de telefonie) se scurge în creștetul docil al abonaților (de data asta cosmote). și noi stăm cu mîinile în sîn… bun…

observație: ferește-te de lucrurile gratuite (telefonul cel deștept m-a costat 1 leu), că ele te costă cel mai mult. (cam ce fel de telefoane ar fi ălea de intră la promoții/ gratuități? cele mai performante din lume? sau cele care pot avea tot felul de bubițe, că doar calul de dar nu se caută la dinți, nu?)

rezolvată cu brio fiind această chestiune, am plecat agale, fluturîndu-mi pulpanele cojocului și tîrșîindu-mi ghetele vișinii prin papaleașca de zăpadă frămîntată și terfelită pînă la ultimul fulg care-o compune. dar am decis că e cazul să îmi ridic privire și să admir cel mai frumos oraș din românia.

imagine_brasov

să mă plimb agale pe străzi, să mă întreb ce mi-ar pofti inima (o pizza la seven pots, cu mult sos de usturoi) și apoi să mă îndrept spre localul cu pricina. unde mă așez tacticos la o masă, în timp ce ospătărița îmi aduce două meniuri (??). eu aleg o pizza diavola, ea vine să ia comanda și îmi spune amabilă că îmi mai lasă un meniu. eu îi spun și mai amabil să nu îmi mai lase.

cei trei de la masa alăturată trag cu ochiul la modul în care eu îmi trag berea spre mine și încerc să prind astfel cele două blonde într-o singură fotografie. nu mă pricep să umblu la setările telefonului, așa că, în afară de fața mea încețoșată, nu se distinge mare lucru. drept pentru care doar blonda casei, șapte oale, are cîștig de cauză… trăiască!

cugetări de vineri seara: viața e chestiune de atitudine personală și de alegere (eu am ales pizza cu sos de usturoi). depinde ce anume vrei să vezi (nelimitatul cel cu număr de cosmote sau defecțiunea telefonului), din ce unghi de vedere privești:

Gilded_tarot_II_săbii

și în ce direcție te decizi să pornești (aștept cele 30 de zile și apoi perseverez în a rezolva problema).

GildedTarot_II_bîte

după o vineri seară petrecută într-o companie absolut agreabilă (a mea), eu am pornit-o agale spre troleul (aiurea, că nu mai există trolee de pe cînd eram eu la liceu) 5, care să mă ducă acasă…

… e iubirea. singura nelimitată de-adevăratelea 😉

2 thoughts on “ca vineri seara, dar altfel :)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *