plouă în vodice. rău.
Blondi Wolf a citit toate prognozele meteo (cînd nu îi convenea ce scrie pe un site, căuta altul) dar pe toate spunea că plouă și e frig. în toată croația. de pe terasa de unde se bea o cafeluță se confirmă fără drept de apel prognozele meteo: e frig și plouă torențial. unde să pleci, dar, vorba lui arghezi, unde să rămîi (de ce-ai plecat/ de ce-ai mai fi rămas).
și cum niște oameni cuminți, cu scaun la cap și responsabili, ar fi stat frumos să se oprească ploaia și să vadă apoi ce și cum, dar Blondi Wolf nu face parte din această admirabilă categorie de oameni, s-a decis echiparea pentru condiții vitrege și
la drum!
s-o luăm cu echiparea pentru condiții vitrege: blugi, peste blugi pantaloni de motor, peste ei, cei de ploaie. în partea de sus: bluză de corp, tricou, polar de schi, hăinuță mov deasupra, geaca de motor, plus haina de ploaie. la mijlocelul subțirel – brîul. pe față, cagula și pe cap, casca. în picioare cizmele de motor, plus trei perechi de șosete: una albă, una alb cu albastru și una neagră, toate subțiri, dar de bumbac 98 la sută. se echipează și sare sprintenă pe motor (aiurea-n tramvai sare sprintenă, se cocoață cu vădită greutate pe motor). și da, plouă și oamenii civilizați stau cu căldura pornită în mașină…
bun, acum să vă spun și traseul: se fuge de ploaia care a cuprins toată croația, adică vodice, rijeka, trieste, veneția. cu destinația finală – dacă vremea va permite vremea – piacenza, aflată la 737 de km după cum indică gps-ul.
la drum. e tare greu de crezut că ieri, pe vremea asta, Blondi se agita în tricou și cînta de mama focului. acum stă ghemuită pe locul din spate al motorului, nu face prea multe mișcări pentru că nu prea poate. de cîntat ar putea să cînte. de frig. i se ridică și viziera, așa că trebuie să o țină cu mîna pînă la următorul popas. următoarea oprire este într-o parcare unde se află 3 toalete ecologice (apropo, jos pălăria pentru această treabă, croații au peste tot pe autostradă toalete ecologice care sunt foarte curate și unde există în permanență hîrtie igienică). bate vîntul din ce în ce mai tare. ploaia pare că s-a oprit, deși cerul este negru și e frig, sînt vreo 12 grade. Poftim, Blondi, libertate la 12 grade cu vînt și ploaie. taci și savurează.
se începe un mic urcuș într-unul din munții pietroși (parcă ar fi în retezat).
e foarte bine că a încetat ploaia, e foarte rău că a început să bată vîntul. atenție, să bată de-adevăratelea. motorul de 450 de kile începe să se miște dintr-o parte în alta. cum ar fi să dărîme vîntul motocicleta? nu, așa ceva e imposibil. se merge însă din ce în ce mai încet: 80, 70, 50, 40. vîntul îi suflă de pe o parte pe alta a benzii ca și cum s-ar juca. poate că totuși ar putea dărîma motorul de 450 de kile??în față se vede o altă motocicletă în spatele căreia e oprită o dubă. mai mulți oameni par să țină motocicleta (care este tot un goldwing, adică tot 450 de kile) să nu o sufle vîntul. se trece cu chiu cu vai de ei, dar apoi trebuie să se oprească. ușor de zis. delicat rău de făcut. conducătorul moto al goldwingului s-a proptit în picioare și încearcă să țină motorul pe cele două roți. Blondi încearcă să se dea jos – reușește cu mare greutate să facă acest lucru – și se proptește și ea de motor în încercarea de a-l păstra în poziție verticală. și acum ce naiba facem, se gîndește, în timp ce îi vine să rîdă isteric, pentru că singura imagine pe care o are în cap este cum vîntul va dărîma cele 450 de kile peste ei doi, iar ei vor fi prinși sub el, ca niște cărăbuși din-ăia de bucătărie răsturnați pe spate. și stă și rîde, în timp ce se proptește cît poate de tare în motorul care este deocamdată în picioare.
duba a ajuns în spatele lor și din ea ies trei persoane care îi strigă ei să se bage în mașină, iar bikerului să își ducă încet motorul pînă la o parcare aflată la 3 kilometri distanță. Blondi se urcă în mașină, unde dă de pasagera de pe celălalt goldwing. se uită apoi cu frică în față la cele două motoare care valsează pe șosea. acuma, dacă e să pice, sînt mulți și le-or ridica.
intră în vorbă cu salvatorii ei, care îi spun că așa ceva e obișnuit pe această porțiune de drum, pentru că e muntele, de o parte a muntelui – aer cald, de cealaltă – aer rece și aceste două mase de aer se ciocnesc și se formează astfel de tornade. acum vîntul suflă ușor cu doar 100 de km la oră, dar poate să sufle și cu 300. după încă 3 km e un tunel de 6 km și apoi încetează orice vînt. așa să fie.
se ajunge în sfîrșit în parcare. Blondi se dă jos din dubă și constată că acolo sînt parcate cel puțin 10 motoare. iar vîntul bate, de nu poți sta în picioare. intră în bar și acolo sînt ceilalți motocicliști destul de zgribuliți. ea, scăpată de presiunea de a fi prinsă sub motorul trîntit pe jos de vînt, rîde în hohote. mai ales cînd se postează în fața intrării și îi vede pe cei care se dau jos din mașini și încearcă să intre în bar. vîntul îi oprește din mers, îi întoarce în toate direcțiile și oamenii se ajută unul pe altul împingîndu-se, pentru a înainta în direcția dorită. un tip în tricou și pantaloni scurți se trezește aproape dezbrăcat de tricou.
e genial. aici ar trebui o cameră ascunsă, pentru că poți sta să rîzi o zi întreagă.
Blondi și-a băut ceaiul cu fructe de pădure, le-a mulțumit salvatorilor de pe dubă care pleacă să mai organizeze astfel de salvări, i-a salutat pe ceilalți bikeri și din nou la drum, pentru a ajunge la tunel.
nu degeaba a spus ea că goldwingul i se pare că seamănă cu o barcă. aceeași senzație se experimentează acum, doar că pare o barcă aflată în derivă pe o mare dezlănțuită. noroc că mai sînt doar vreo 200 de metri pînă la tunel, distanță pe care reușesc să o parcurgă fără niciun alt incident.
ce se întîmpla oare dacă ea nu era pasageră, ci venea cu hornetul? dacă 450 de kile au rămas cu mare greutate la sol, probabil că cele 200 zburau liniștit deasupra autostrăzii.
o experiență de neuitat, care a însemnat că s-au făcut vreo 60 de kilometri în mai mult de două ore. excelentă medie.
după tunel, vîntul s-a potolit, dar a început ploaia. și temperatura a început să scadă vertiginos. de la 12 grade a ajuns în cel mai trist caz la 6 grade celsius. 6 grade celsius și ea e cocoțată pe motor, în loc să stea ca o doamnă într-o mașină, cu căldura pornită…
se ajunge în rjieka. se intră apoi în slovenia. se iese din slovenia. nu mai plouă. dar sînt în continuare maxim 8 grade. OPT. se ajunge în trieste. temperatura urcă la 12. tot e ceva. auzi, să te bucuri că te plimbi pe 12 grade. de-ia trebuie să dăm de greu în viața noastră, să putem aprecia binele. dacă și acum erau 25-28 de grade, Blondi se plimba agale și se plictisea, nu?
din trieste nu mai sînt decît vreo 400 de kilometri pînă la destinație. dupa ce s-au parcurs 300 în 6 ore… dar se intră pe autostradă. Blondi adoarme puțin. cînd se trezește, simte că îi este aproape cald. e noapte, motorul rulează calm cu 130-140km/oră, adică o viteză de autostrada.
așa că , la 23.30 se va ajunge la destinație.
ciao, italia, piacenza. 🙂