acum aproape doi ani (noiembrie 2010), într-o altă etapă sabatică a vieții lui Blondi, aceasta se afla în extrem de liniștitul și fermecătorul orășel riva del garda. unde există un lac pitoresc, înconjurat de munți – evident frumoși. 🙂

ei bine, încă de atunci și-a dorit să reajungă prin aceste locuri. iar dacă urma să fie și cu motorul, cu atît mai bine. a avut de așteptat aproape doi ani și iat-o din nou în riva del garda.

impresii de 2012:

riva del garda nu e deloc un orășel extrem de liniștit. bine, explicația e clară, acum doi ani poposea prin aceste locuri la mijloc de noiembrie, iar acum e mijloc de septembrie. și e foarte multă lume, forfotă, larmă, hoteluri, terase, gelaterii. lacul a rămas la fel calm, munții la fel de frumoși, dar peisajul e mult mai colorat/ animat.

foarte mulți bikeri, foarte mulți nemți (alături de asiatici par a fi națiile cele mai plimbăreșe, că Blondi i-a tot întîlnit).

și pentru că acum e în italia (chiar dacă peisajul și chiar atitudinea oamenilor o poartă cu gîndul la austria), vrea să testeze chintesența gustului cu o pizza de la mama ei. o diavola. absolut de-li-cioa-să. cu blat subțire, cu un gust de-ți vine să te lingi pe degete.

da, italienii le au cu pizza. dacă nu ei, atunci cine…

la riva del garda Blondi se îndrăgostește la prima vedere și tare de tot.

da.

aveți mai jos mobilul îndrăgostirii subite și iremediabile.

cu chiu cu vai se dezlipește de vitrina cu pricina și se consolează cu o înghețată cu straciatela și fragola (mai bună totuși cea din piacenza, dar mai bună cea de aici decît cea din vodice) și apoi se pornește la drum spre trento.

da, pe acel drum de munte încîntător care leagă riva del garda de trento. unde se va înnopta.

noapte bună, copii. pe mîine. 🙂