cu viața pe balansoar

nu aveți senzația că ne dăm, sau, mai bine zis, sîntem dați în balansoar? și treaba nu se petrece la modul cel mai armonios cu putință. ba chiar dimpotrivă. sîntem ridicați fără preaviz în înaltul cerului –  e frumos, e drept, am putea să fim euforici, dacă am avea suflu (altul decît cel sistolic) și dacă, o forță imperioasă (cum zicea octavian goga – ne cheamă pămîntul) nu ne-ar trage instantaneu spre pămînt, unde există o posibilitate mare de a da cu …posteriorul, în timp ce zdruncinătura ne poate ajuta la rearanjarea cîtorva dintre organele interne.

și ne întrebăm buimaci: ce are viața asta cu noi?

dar nu avem timp de elucubrații super filosofice pentru că, ups, din nou decolăm spre văzduh…

de ce ni se întîmplă toate cele?

pentru că nu mai sîntem copii, nu mai știm să ne jucăm, pentru că ne împotrivim și sîntem speriați și rigizi ca niște pari… prea tulburați de ideea că viața-i prin excelență serioasă și că trebuie să avem chestiuni stabile, în cadrul cărora să ne zaharisim, s-o dăm în lene și apoi în depresie, nu putem accepta mobilitatea și atunci ne suie viața în balansoar și ne zdruncină zulufii.

să ne ajute să obținem o nouă frizură, nu de altceva.

mă uitam de zor la două cărți de tarot (Îndrăgostiții și Diavolul) și la una de symbolon (Venus în Scorpion). nu vă zic ce m-a frapat, că vă prindeți cu siguranță singuri:

                                                              

personajele principale sînt aceleași. diferă contextul, atitudinea, cine e în spate, dar personajele sînt aceleași.

care e legătura cu ce am spus mai devreme? 🙂 păi este. sîntem tîrîți din fotoliul nostru comod, unde picoteam semi-vegetînd pe balansoar, unde începe joaca de-a sfîrlează și fofează.

deși circumstanțele nu ne sînt familiare, tot noi sîntem. și murind de frica de înălțime și foarte euforici și foarte la pămînt și zdruncinați nervos și cu posibilitate mare de atac de cord …la inimă, tot timpul noi sîntem. în cele mai diverse variante demo extinse.

cînd poți să te regăsești pe tine în orice situație (în special în cele necaracteristice ție), atunci începi să te relaxezi și devii ochiul cel mai liniștit cu putință din mijlocul celei mai turbate tornade.

hai, viață, să ne dăm în balansoar.