“Ei sînt cuminţi…
Eu sînt nebun…
Dar cum Eu sînt ce-am fost mereu –
Poate că cel cuminte-s Eu –
Deşi de cîte ori le-o spun,
Eu pentru Ei… sînt tot nebun…
Eu mă urăsc că nu-s ca Ei…
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine…
Ei beau
Şi mint fără ruşine –
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun… că nu-s ca Ei…
Lor nu le place-amanta Mea…
Mie nu-mi place-amanta Lor…
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia…
Eu n-o pot vedea
Decît cu-ai mei –
Amanta Mea…
Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sînt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc –
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!…”
