acum vreo nouă ani mă trezesc atrasă într-o poveste cu prieteni, împrumuturi de bani, probleme stringente, nevoie de ajutor. de buna credință fiind, fac rost de banii respectivi și i-i dau prietenului în nevoie. care mă asigură de buna lui credință (dată fiind prietenia dintre noi, încredere, bună credință, respect le consideram pe toate niște date clare ale relației noastre). după ce banii ajung la el, urmează perioada de promisiuni solemne că împrumutul se va returna. cu două secunde înainte de a se putea trimite prima tranșă, tot timpul se întîmpla ceva. nu mi s-a părut nimic curios. o dată, de două ori, de trei ori… totuși, ața albă a întîmplărilor celor mai bizare ieșea treptat la iveală. respectivul meu … prieten nu avea nici cea mai mică intenție să îmi returneze vreun ban.
cînd acest lucru a fost clar, mi-am luat inima în dinți și l-am sunat pe tatăl lui, pentru a-i spune toată povestea. omul a reacționat admirabil și a decis să rezolve probelma fiului, trimițîndu-mi în fiecare lună, prin mandat poștal, vreme de vreun an, banii.
într-o lună nu i-a trimis (avea nevoie să facă aprovizionarea pentru iarnă)…
datoria a fost plătită.
acum vreo lună (după 9 ani, mai trebuia să așteptăm 11 și îl egalam pe dumas) mă trezesc cu un mesaj în care tînărul cu pricina își cerea scuze pentru ceea ce s-a întîmplat: Buna! Stiu ca nu imi porti o amintire placuta, dar profit de ocazia asta, ca te-am gasit pe facebook si as vrea sa-mi cer iertare pentru situatia creata atunci! Imi pare rau si sper din toata inima sa ma ierti! O zi buna!
mi-a luat vreo săptămînă să-i răspund: nu stiu daca niste cuvinte scrise pe fb pot repara toata chestiunea cu pricina. ar fi cam simplu, nu crezi? oricum, e un inceput…
trăiască feisbucul ce permite regăsiri și scuze virtuale. și chopperașul meu de acum 9 ani. pe unde-o fi?
Aiurea oameni fara principii, banui ca erati apropiati daca ai facut așa gest.
eram prieteni buni. 🙂