acum o săptămînă ni se propunea un nou concept de probă a hainelor: proba virtuală. intrați pe site, navigați pe acolo și probați-vă…
în experiența cu rochiile de mireasă.
săptămîna trecută am avut parte de o domnișoară vînzătoare într-un magazin de papuci, care chiar știa ce să facă și avea chef de ceea ce făcea.
așadar, mă aflu la sfîntu gheorghe împreună cu prietena mea (alta, nu cea cu rochia de mireasă), în căutare de … șuzi. ăștia fiind un soi de papuci comozi, asemănători tenișilor. prietena mea destul de crispată, deoarece trăiește pe picior mare. 🙂 adică poartă număr mare, ceea ce înseamnă că își găsește destul de greu încălțăminte.
intrăm în leonardo-ul din șugaș, unde papucii stau rînduiți frumos pe rafturi. mergem glonț la rafturile cu șuzi și începem să căutăm modele cu calapod mare. găsim o mulțime. acuma rămîne să mai vedem și numărul. eu întorc bilețelul cu prețul și constat că la multe modele există și numere mari. găsim o domnișoară cu tricou verde, pe care am aflat ulterior că o cheamă roxana și îi spunem cam ce am vrea, rugînd-o apoi să ne aducă din depozit 2 modele la probă. domnișoara vine rapid cu cutiile din spate și începe hora. frustrărilor, nu a miresei. deși numerele sînt mari, papucii au totuși calapod mic. prietena mea începe să se impacienteze. eu mă uit în continuare pe rafturi și o rog pe domnișoară să ne mai aducă vreo 3 perechi. ceea ce se întîmplă. dar, nici pomeneală să se potrivească. toate modelele sînt prea mici.
îi spunem roxanei care e problema (nu că nu și-ar fi dat și ea seama), ea ne spune că ne ajută cu mare plăcere, pentru că și ea poartă o mărime extremă (35) și își găsește greu încălțăminte. prietena mea abordează un limbaj ceva mai colorat, eu i-o arăt pe roxana, urmează scuzele de rigoare și apoi decizia de a nu mai proba nimic.
roxana aduce o pereche de șuzi din depozit, a 10-a pereche probabil, care – surpriză – sînt buni. bine, acuma încep alte întrebări, de genul: cri, dar nu cumva sînt prea mari? nu îmi fac piciorul mare? prefer să nu răspund nimic și mai găsesc un model. îi cerem scuze în cor roxanei că a făcut deja jumătate de kilometru ducînd și aducînd papuci din depozit și ea ne răspunde că nu e nicio problemă, că de asta e acolo, să ne ajute. și ăstea nu-s vorbe, pentru că se comportă amabil, fără să dea niciun semn de iritare, ba chiar s-a bucurat și ea atunci cînd am găsit acea pereche bună.
în final mai găsim o pereche unisex, care se potrivește și mergem triumfătoare la casă. unde plătim, în timp ce îi mulțumim roxanei care și-a făcut treaba admirabil.
că altfel urma să se poarte strict modelul universal de mai jos de încălțăminte de … piele…