dragă bumbu,
anul trecut, pe vremea asta, mă așteptai să ies de la teatru, cu un buchet imens de flori.
să fi fost oare mulțumirea că piesa crize nu a durat decît o oră? 🙂
nu știu care era motivul, dar erai fericit. și te-am întrebat cînd ai mai fost la teatru și, dacă nu ar fi vorba de iubita ta cea actriță, ai mai fi mers? ca de obicei, puneam prea multe întrebări. dar nu erai supărat. spuneai că sîntem o combinație foarte reușită: tu adorînd să taci. eu nu.
am plecat de la teatru, am fost la streza să sărbătorim succesul și apoi mi-am impus punctul de vedere:
dar nu ți-a fost rău:
apoi am dansat pe (lîngă) motor, în timp ce mila 2 de lîngă 3 duduia din boxe.
îți mulțumesc. a fost frumos tare.
nu știu exact ce faci acum, la un an după. probabil tot vreo aroganță de-ale tale. 🙂
te iubesc.