acum o lună mă întrebai dacă merg cu tine la mare de 1 mai. desigur că nu aveam cum să-ți rezist și ți-am zis că merg. urma să ne mai sfătuim dacă scot și eu motorul meu sau mergem doar cu al tău.
nu. nu l-am scos. e tot în garaj.
nu, nu i-am schimbat uleiul, filtrul.
nu, nu l-am pornit.
nu. nu știu cînd va fi prima ieșire.
nu. nu o să-l las să ruginească. 🙂
așadar nu am mai ajuns la mare. nu. nu pot să fiu supărată pe tine pentru atîta lucru. 🙂 mai ales că am fost printre puținii români care au serbat 1 mai prin muncă. da, bumbu, am făcut ordine la haine, le-am sortat, le-am pregătit pe cele de dat, am albit ia, am spălat perdelele și așternuturile. da, chiar acum ascult mașina de spălat. sper că e suficient de silențioasă cît să nu mă bombăne vecinii că mă ține încă hărnicia de 1 mai, chiar dacă am trecut de 24 de minute în 2 mai.
și, de fapt, e periculos cu tine la mare. da, da. nu ai sărit tu vara trecută în piscină și ai dat cu capul de fundul ei? pentru că avea mai puțin de 1 metru, deși tu ai crezut că are mult mai mult…
plus că, unde să mergem la mare, cîtă vreme tu aveai o satisfacție atît de mare să îți bagi picioarele?
bine, în apă, dar totuși…
de aici, de pe pămînt, multă dragoste.