îmi aduc aminte de un citat din jane eyre, pe care probabil că îl voi reda aproximativ: duioșia fără judecată este o băutură leșinată, dar judecata fără duioșie este o băutură prea tare pentru a fi băută de oameni. și probabil că ceea ce voi spune mai jos va merge către judecata fără duioșie.
dar, dacă este un lucru care să-mi facă rău, atunci acela este să mi se spună să depășesc momentul (va fi depășit la momentul potrivit) și să merg mai departe (merg departe, azi am fost pînă-n centru). să bag ce a fost sub covor (sînt prea mici covoarele din casa mea) și să trăiesc normal (experimentez un altfel de normal. mai degrabă un normal al anormalului). să încetez a mai discuta despre ceea ce s-a întîmplat (mie discuțiile îmi fac al naibii de bine) și să mă îndrept și spre alte lucruri. (mă îndrept. spre ceva…)
știu că oamenii au doar intenții bune și că vor să mă scoată din stări, care, în mod normal nu mă caracterizează. știu asta. și le apreciez intențiile bune. și țin să îi asigur de următoarele:
nu mă voi duce la mănăstire, nu voi pune pentru restul vieții mele poze cu giani, nu îl țin agățat de mine, nu voi scrie doar la/ despre trecut.
viața merge înainte, chit că vrem, chit că nu vrem.
dar viața nu înseamnă doar hohote de rîs, bună dispoziție și energie exclusiv pozitivă. viața înseamnă și momente de slăbiciune, înseamnă și durere, înseamnă și suferință. cine vrea să se protejeze, cine e sătul și epuizat de propriile probleme, nu trebuie să se încarce cu altele. mai ales cu altele pe care nu le poate rezolva. nu cer asta. nu cer soluții. ele oricum nu există. decît la mine.
întotdeauna am scris ceea ce am simțit. la un mod brutal de onest. e aceeași onestitate brutală și acum. cui nu-i convine, are dreptul de a o refuza.
eu am răbdare cu timpul și el are răbdare cu mine. nu mă grăbesc. nici el nu se grăbește.
știu că, după fiecare cădere,
ne ridicăm în picioare și continuăm.
dar tocmai ce învăț și că, pentru a fi un om puternic, trebuie să fi experimentat și slăbiciunea…
Buna, Cristina!
Am apreciat intotdeauna modul tau onest de a scrie, asa sincer si ” brutal”. Din pacate, oamenii cred ca daca esti un OM puternic si ai o problema, nu vei putea sa te ridici; bineinteles ca viata merge inainte si timpul va vindeca ranile. Ei cred ca daca ai cazut nu vei avea puterea sa te ridici…cat de mult se inseala!!! Tocmai in asta sta puterea ta de om, doar ca au impresia ca vei da chix, pentru ca nu te-au vazut niciodata asa…
Si in sufletul meu este furtuna, si nici nu ai idee cat de mult ma ajuta ceea ce scrii tu!!! Asa e viata, cu bucurii si tristeti, caderi dar mai ales ridicari!!!
Te vei ridica, Cristina si iti vei continua viata, chiar daca la momentul asta iti este al dracului de greu!!!!! Si asta pentru ca esti un om puternic, poate nici tu nu stii cat de puternic!!!! Doare foarte tare si pentru asta ai nevoie de prieteni si de o vorba buna, de incurajari, pentru ca tu stii ca vei trece pese momentul dificil; ai nevoie de empatie, nu de mila!!!! Esti un om puternic si te supara cand vezi ca oamenii te trateaza cu mila…asta doare…
Exact cum ai spus si tu: ai rabdare cu timpul si el va avea rabdare cu tine!!!!
multumesc. 🙂