dragă bumbu, aseară am fost arogantă rău, așa cum te avertizasem deja. am văzut filmul chico xavier. da, da, cel cu mediumul brazilian. bine, tu probabil că ești acum mult mai familiarizat cu chestii din-ăstea. eu, aici fiind, studiez. dar a fost tare fain filmul. mai ales faza din avion, cînd apar turbulențe și toată lumea se panichează de moarte de moarte. și chico țipă din toți rărunchii laolaltă cu toți ceilalți, moment în care apare spiritul lui emanuel, cel pe care chico îl va vedea toată viața, care îl întreabă foarte calm de ce țipă.
la care chico întreabă la rîndul lui: nu crezi că sîntem în pericol de moarte?
emanuel: da, și ce-i cu asta?
chico: bine, dacă sîntem în pericol de moarte voi țipa. și a continuat să urle: ajutor, dumnezeule. mi-e frică și mie că voi muri în acest dezastru.
emanuel: bine, atunci mori cuviincios. închide gura și mori cuviincios, ca să nu-i sperii pe ceilalți cu strigătele tale.
chico: aș vrea să știu cum poate muri cineva cuviincios.
am rîs în hohote de una singură în miez de noapte.
în seara asta continuă aroganțele. tu ai lumînarea ta cu cafea, eu am halba mea cu … ceai de tei și sunătoare. bine, am lăsat cam mult plantele în apă și a ieșit cam amar și am scăpat și niște miere pe mobilă cînd mă străduiam să îi dau drumul mierii în halbă. noroc că nu m-ai iubit pentru calitățile mele incontestabile de gospodină… 🙂
și mă pregătesc de o nouă vizionare: și viața continuă (e a vida continua).
te iubesc.