mi se întîmplă deja a doua oară să fiu într-o cafenea și să primesc din partea tipei care servește un snop de … șervețele. pentru că mă bocesc atunci cînd cer cafeaua…
boceală în public, destul de puțin … estetic, să zic așa.
azi am consumat 5 din cele 8 șervețele roșii pe care le-am primit.
trebuie să fiu atentă ce spun, cui spun. uneori mă mai ia gura pe dinainte și mă trezesc vorbind despre călătoria sufletelor. cînd ar trebui să menționez doar că vremea a fost muuuult mai bună azi decît acum 3 zile. incomparabil mai bună. alteori cer o regresie. și era suficient să cer o pîine sau chiar un covrig.
cîteodată îmi vine să îmi iau lumea în cap și să fug … glonț.
în loc de asta, îmi pun ochelarii mari și negri de soare și lacrimile se văd doar o clipă de sub ramele lor, pentru că apoi se ascund agil sub bărbie.
oare pot să-ți spun că mi-e dor rău de tine, fără să fiu acuzată de exagerări, trăit în trecut, insistat în suferință, redundanță sau mai știu eu ce?
da. pot. și cui nu-i place, să nu mai citească.
mi-e dor de tine!
ps. cum era citatul ăla din luna lui zeze? un om puternic nu este un om care nu a căzut niciodată, ci un om care a căzut și s-a ridicat…