din nou lecturi în miez de noapte, bumbu.
evident tematice: viață, moarte, dragoste, sens, eternitate…
deocamdată nu spun ce cred eu. deocamdată mă mulțumesc să citesc.
“există un număr mic de oameni care nu au acceptat niciodată realitatea obișnuită… o gașcă de nebuni: poeți, genii, sfinți și vizionari – rebeli a căror percepție este oarecum modificată. îi venerăm pe acești rebeli ai sufletului, dar îi și ținem oarecum la distanță, deoarece a crede în lumea materială a devenit un fel de mecanism de supraviețuire, sinonim cu a fi sănătos mintal.” (experimente privind viața de după moarte – gary schwartz, william simon)
“ce fel de Dumnezeu ar permite luminii provenind de la stele îndepărtate să existe pentru totdeauna, chiar și după ce steaua a murit (o premisă fundamentală a astrofizicii contemporane) și nu ar acorda aceeași șansă biofotonilor noștri?” (idem)
“pînă la urmă am aruncat o punte de flori peste abisul de durere și răni. nu-mi mai risipesc energia pe nimic, dacă nu este cazul. suferința fizică și mentală este legată de felul în care ne privim pe noi înșine. în ultii o mie de ani, cu fiecare viață, mi-am îmbunătățit păstrarea propiei identități în împrejurări potrivnice și am învățat să mă respect ca ființă umană, care nu poate fi înlăturată de alții. nu mai am nevoie de armură pentru a realiza acest lucru.” (destinul sufletelor – michael newton)
“am fost creați și trimiși pe pămînt ca să ne rezolvăm problemele în cadrul matricei unei forme de viață inteligente, trăind într-un mediu dificil, care implică și suferința, dar și multă frumusețe și speranță.” (destinul sufletelor – michael newton)
știu că acum zîmbești. e clar că nimic nu mă poate opri, nu? așa cum nici tu nu erai de oprit…
zbor lin, suflet iubit.