azi mă plimbam agale prin oraș. aglomerație mare pe terasele de pe republicii. căldură mare, mon cher, căldură mare. motoare multe. eu – semiabsentă. căutînd ceva. nu, nu pe tine, bumbu, că tu ești cu mine.
căutînd o terasă unde să beau o bere.
cu cine? eu cu ia mea albă și cu ochelarii mei rotunzi, mari și negri de soare.
la un moment dat, prin preajma berăriei ciucaș (unde nu te-am dus să-ți arăt calul de bere – și eu care spuneam c-am făcut totul pentru tine…), din mulțimea nedefinită de oameni, îmi sare în ochi o anume persoană. zic, nu văd bine. sînt totuși la brașov, nu la pitești. dar vedeam tare bine și prietenii tăi motocicliști din pitești, veniți la o tură în brașov, mi-au făcut cinste cu o bere.
faini prietenii tăi. am băut bere, am vorbit despre tine, cum “apărea” mai întîi muzica dată la maxim: ăsta-i giani și apoi apăreai și tu triumfător.
ei au plecat apoi mai departe (să cumpere ceapă roșie? pentru slana achiziționată din rucăr bran) și eu am venit cuminte acasă.
nu te-a lăsat inima să mă vezi singură la bere, așa-i? 🙂
de la munte, special pentru tine, o bere rece.