cum se tratează dorul
se poate începe cu o abordare în forță – trezit dis de dimineață (6:19) și dus mașina în service. întors acasă. continuat pe post de ajutor de ucenic de montator de galerii de perdele. dat dibluri, mașină de găurit, șuruburi. dat jos folie galerii vintage. executat curățenie temeinică la sfîrșitul montajului. continuat pe post de ajutor de ucenic de schimbat bec lampă baie (admirat un model polonez de lampă unică. unică, deoarece presupune să o demontezi de pe perete pentru a putea schimba becul ars…). făcut aprovizionare (portocale, izopren mov cu negru – cîndva o să plec la munte – lumînări parfumate de citrice și perdele sub formă de franjuri aurii). recuperat mașină reparată – schimbat pivot dreapta (am știut eu că bătăia aia nu e așa, în vînt). studiat tranzite pe o hartă. montat draperii sub formă de franjuri (de fapt combinarea combinațiilor de franjuri aurii, albi și bronz între dormitor și birou).
cum se tratează dorul?
dorul nu se tratează. nu ajută nici galeriile, nici franjurii, nici datul cu mopul, nici aprovizionarea, nici lacrimile, nici întreținerea tatuajului care mi-a provocat febră musculară la mîna stîngă, nici ploaia, nici soarele, nici pozele în care îmi zîmbești. și nici măcar urlatul la lună, lupule. 😉
dorul nu se tratează. se trăiește cu el.
Da 🙂
da. 🙂
Bine spus ! 🙂
stiu 😉