sînt din nou femeia ideală.
pe lîngă faptul că nu fumez, nu (mai) beau È™i, în ultimul timp, nici nu mai prea mănînc (decît de voie, de nevoie, dar mai mult de nevoie), mai È™i tac. da. tac de-a binelea. azi s-a consemnat în fiÈ™a de stare … dentară a subsemnatei o extracÈ›ie de molar de minte. pe care am suportat-o cu anestezie È™i stoicism. È™i apoi a urmat tăcerea.
între timp am călcat haine.
și acum am venit cuminte acasă.
nu degeaba mă iubești tu, bumbu mic. știi tu ce știi.
eu nu prea È™tiu…
mă mulțumesc să asist la cele două tabere care mă urmăresc: tabăra care speră să-mi bag mințile-n cap și să-mi văd de viața mea (ca și cum ar exista un buton magic pe care apeși și poc, amnezie totală și zîmbete fără număr) și tabăra care participă (chiar dacă de pe margine) la tot ce presupune asumarea stărilor (mai ales) de nestare din ultimele două luni.
ce nu poate mintea noastră percepe este dispariÈ›ia. azi eÈ™ti plin de viață È™i mîine nu mai eÈ™ti aici. È™i nu vei mai fi. nici mîine, nici poimîine, niciodată…
au trecut două luni și e la fel de imposibil de înțeles.
ps. femeia ideală te iubeÈ™te…
pps. la radio tocmai ce cîntă compact: după ani È™i ani mă voi întoarce, după ani È™i ani sigur voi veni…
ppps. ceilalți lupi m-ar sfîșia dacă ar ști că urletul meu e, în realitate, un plîns. (o. paler)