vineri, ora 18.00. din nou la spitalul de copii din brașov. din nou voluntariat la dat pereții cu lavabil.
sub egida: albul murdărește,
dar curăță.
de data asta s-au abordat cu profesionalism grupurile sanitare de la etajul 5. spațiu mult mai mic decît cel de data trecută, dar mult mai solicitant. colțuri multe, pereți oblici, destul de greu accesibili. dar și noi am progresat. priviți-o pe subsemnata cu mînuiește un trafalete pentru colțuri.
pare chiar că știe ce face, nu? 🙂
am dat cu trafaletele și mi-am dat seama că greutatea problemelor noastre se poate dilua (aidoma vopselei, dar nu cea de la prima mînă) cu/ prin problemele celorlați. și dacă nu te poți ajuta punctual pe tine, faptul că îi poți ajuta mai mult decît punctual – liniar (cu trafaletele se trasează linii/ dungi neapărat verticale) – pe alții, e, pînă la urmă, un bonus tot pentru tine. trebuie doar să vrem să găsim o parte bună în orice situație și o sursă de lumină. indiferent cît de improvizată e ea.
cam atît despre voluntariat.
sîmbătă a urmat o abordare mult mai dinamică a vieții. bumbule, te-am luat la plimbare la întrunirea de la sibiu. dar despre asta, mîine. pînă atunci nu pot spune decît că m-ai cunoscut lecturînd și m-ai lăsat învățînd (din lecțiile cu grad sporit de dificultate ale vieții). și mai nou și dînd cu trafaletele. nu-i rău.
noapte bună, copii.