laser, pungi și croșete

mă trezesc din cauza unor lovituri puternice în geam. nu este decît ploaia care-și face de cap, picăturile alcătuind o melodie bizară ca pentru djembe. nu e nimeni altcineva, nici un muncitor pe schelă care să vrea niște apă. în plus.

sau poate ești tu, dîndu-mi trezirea că deja dorm de prea mult timp? 🙂

pentru azi, abordăm cu tupeu maxim o nouă vizită la dentist. unde, după detartrajul de data trecută, sînt programată și la o consultație la medicul stomatolog parodontolog. să vadă dacă nu e nevoie de măsurători (nu știu ce-s ălea, dar nu întreb) sau tratament laser, nu de alta, dar gingiile au început să dezvelească indecent dinții. ups.

mă întind pe scaun, cu mîinile împreunate strîns sub babeta imensă care urmează să-mi protejeze hainele. o asistentă și medicul stomatolog (e tot o doamnă) se năpustesc cu multă hotărîre asupra mea. asistenta de fapt e ceva mai rezervată, ea ținînd doar aspiratorul de salivă. doctorița însă e înarmată cu o unealtă gen croșetă, pe care o înfinge în gingiile dimprejurul molarilor mei (eu cred că gingiile sînt foarte aproape de materia-mi cenușie, pentru că simt croșeta pînă-n creieri). tratament pentru distrugerea fără milă a pungilor parodontale. vai de pungile mele.

mîinile mi se încleștează una de alta, îmi repet în minte că am stat 4 ore la un tatuaj și am rezistat, deci nu se poate să nu rezist 10 minute la minunatul tratament de îndesare a croșetei în creieri, pardon, gingii: o dată, de două ori, de …, ce mai, fără număr, fără număr… urmează apoi și tratamentul laser, care am înțeles că distruge complet pungile buclucașe, lăsînd în urmă un admirabil miros de gingie arsă.

da. totul a durat maxim un sfert de oră. dar ce sfert, domnule, ce sfert. apoi am trecut în alt cabinet la niște carii obișnuite. mi s-a spus la plecare că este posibil să mă doară. serios? să mă doară? după o nimica toată?

între timp a stat ploaia. a ieșit și soarele. au început și durerile. în rest, noi să fim sănătoși…

și să rîdem. discret. ca-n tinerețe…