gînduri la cafea cu guarana

ne raportăm mult prea mult la exterior. depindem de condițiile meteo, bani, aprecierea din partea celorlalți, sistemul politic, cel social, sanitar, familie, iubit/ iubită etc etc. am fi fericiti în orice moment, dacă n-ar exista ceva din afară care să ne strice starea de fericire/ echilibru.

am făcut un experiment interesant acum cîteva zile, cînd am avut niște intenții foarte bune, pe care le-am și pus în aplicare. sperînd într-un rezultat absolut favorabil (logica ar fi zis: intenții bune, eforturi pe măsură pentru punerea lor în practică rezultă rezultate absolut satisfăcătoare). interesant e că nu a fost deloc așa (în ecuație intrînd și o altă persoană). constatînd nemulțumirea și supărarea acestei persoane, primul impuls a fost să mă simt enervată, dezamăgită și frustrată. ceva de genul: bine că eu mă agit atît și tot nu-i bine. după ce acest impuls s-a mai domolit, am zis să analizez cu luciditate ceea ce s-a întîmplat.

m-a rugat cineva să fac eforturile cu pricina?

nu. eu am decis așa.

îmi pare rău că le-am făcut? nu. mi-ar fi părut rău să nu fac așa.

am făcut tot ce am considerat necesar? da.

am ceva să-mi reproșez? nu.

sint supărarea și frustrarea (de) la mine? nu.

concluzia: dacă în/din interior simțim îndeplinirea unei sarcini, ceea ce vine din exterior nu ar trebui să ne (mai) afecteze major.

ce ziceți? 🙂

bumbulacul ar fi zis: iubita, gîndești mult prea mult. 😉 dar i-ar fi plăcut raționamentele mele…

în rest, vă salut de la o ceșcuță de cafea. s-ar putea să fie de la guarana luciditatea de mai sus.